10 motive pentru care nu ieșim din relații care ne rănesc

1 Crăciunul!

Da, Crăciunul este unul din acele motive. El vine la pachet cu Revelionul și tonele de presiune dinspre familie, prieteni, facebook și toate acele locuri care îi fac pe oamenii singuri să se simtă neadecvați, greșiți, de parcă pe ei nu îi vrea lumea. Chiar ieri comenta o consultantă pe nutriție, care lucrează (zice) cu oameni singuri, „ce or face ăștia singuri de sărbători?”, cu multă „empatie” desigur. Deci rămânem în relații căci puțini ar îndrăzni să rupă o relație acum, pare cel mai nepotrivit moment, avem planuri comune, cadouri comune, dar mai ales mai salvăm un an imaginea de familie fericită.

@iamluciaradu

Back to me, after many years of toxic relationships. #foryoupage #travelingtheworld #single not alone 🙂

♬ original sound – Jesse J. Pedigo

Articolul este de ceva vreme început, pornit de la o postare de pe un grup de facebook: „Cum faci să ieși dintr-o relație toxică?”. Prin relație toxică înțeleg o relație care nu îți face bine, nu neapărat un partener agresiv. De altfel am povestit un pic despre comportamente toxice, care din păcate uneori sunt neintenționate. Chiar și așa rezultatul este același.

Adevărul este că, până nu trăiești una, nici nu poți înțelege cu adevărat cât e de greu și nici de ce. Răspunsurile care au început să curgă au fost, evident, tranșante, detașate, reci, lipsite de empatie, „Divorț.”, „Block direct.”, „Te desparți, ce mare lucru!”. De afară este ușor să dăm sfaturi. De afară lucrurile par clare. Din interior însă, poți trăi situații în care recunoști o relație ca fiind nepotrivită ție (toxică, abuzivă sau pur simplu care nu îți face bine, ba chiar îți face rău căci îți afectează stima de sine) dar rămâi acolo, deseori neînțelegând tu însuți de ce faci asta.

Am explorat astfel de subiecte și în terapia mea individuală și în documentările mele și am centralizat 10 motive pentru care rămânem acolo, să așteptăm, sau pretexte pe care ni le servim, până ne pierdem cu totul sau până când partenerul alege să pună punct (și aici este o discuție, căci, deseori, abuzatorii se simt bine în relațiile astea deci nu te poți baza pe faptul că va închide el, ci trebuie să iei tu aceasta decizie, pentru tine).

2 Mecanisme care creează dependență

Le-am menționat puțin atunci când am vorbit despre comportamente toxice în relații, deci nu reiau decât informația că aceste tipuri de comportamente prin răspunsul hormonal pe care îl au în noi, ne creează un tip de dependență, ca un drog, din care nu ne putem opri.

3 Investiția

Cu cât investești mai mult într-o relație, timp, energie, bani, cu atât mai greu îți este să renunți la ceea ce ați „construit”, ba chiar nu vezi că de fapt ai construit doar tu. Și apoi cum o mai iau de capăt?, vârsta nu ajută, suntem tot mai rigizi cu vârsta etc. Mai mult, vă pot uni investiții palpabile – copii, credite …

Adevărul este că puteai să renunți mai devreme. Dar dacă nu ai făcut-o, cut your loses, adică nu rămâne acolo investind chiar mai mult. În loc să te gândești în termeni de cât ai băgat în relație, uită-te un pic la costul de oportunitate, adică ceea ce ai sacrificat pentru a ajunge acolo unde ești tot nefericită.

4 Lipsa de alternative

Dacă te uiți pe „piață” pare că oamenii buni sunt luați, dacă te apuci să mai și citești și să înțelegi tipologiile de oameni (anxios, evitant, sigur), vei afla că oamenii cu atașament sigur reușesc cel mai adesea să compenseze și să sprijine dezvoltarea partenerului, salvând astfel relația. Anxioșii pot fi ținuți sub control cu reasigurări minime, iar ei luptă pentru relație, chiar dacă pare pe alocuri că se „agață”. Evitanții însă evită orice interacțiune neplăcută, orice confict, orice disconfort, deci ei vor ieși primii din relații. Traducând asta în tipologile de pe „piață” vom înțelege că sunt mulți evitanți, ei având un ciclu mai scurt de intrat-ieșit din relații (de ce oare pe tinder vezi aceeași oameni?), iar cu aceștia din păcate cu greu se poate construi ceva și doar dacă ei înțeleg și sunt dispuși să facă un efort. Cartea la care fac referire este Attached de Amir Levine și am găsit-o pe elefant.ro, mai exact aici, și despre care am scris aici.

Știu că ați prefera să citiți că există mulți pești în ocean, iar ei chiar există, doar că vorba unei prietene „trebuie să faci multe ciorne, până la textul final” sau să săruți multe broaște până la prințul pe cal alb.

5 Obișnuința, confortul cunoscutului

Ne-am obișnuit cu omul sau cu abuzul, vom alege oricâtă durere în fața necunoscutului, incertitudinii, mai ales acum dupa pandemie și ani de incertitudine. Cunoscutul chiar și dureros poate fi anticipat și deci gestionat. Avem aici și beneficiul iluziei controlului, dar putem activa și salvatorul din noi, empatizând cu partenerul și dorind să îl sprijinim în a remedia comportamentele care altfel ne-ar face să plecăm.

@iamluciaradu

passion for psychology … when understanding becomes toxic #psychologyfacts #psychology #toxicrelationshipcheck

♬ hello ily – <3

6 Senzația că suntem doriți

Avem atâtea răni de respingere din copilărie, fie de la părinți care ne iubeau condiționat, fie de la colegi care nu ne primeau în jocul lor, fie de la învățători pentru care nu eram suficient de buni cât să primim coroniță, încât simplul fapt că partenerul nu a închis relația (chiar dacă o face din comoditate numai) ne oferă nouă confortul ideii că, în sfârșit, cineva pe lumea asta ne dorește (a se citi ne tolerează în apropiere), nu ne abandonează (adică vine înapoi acasă).

Adevărul este că, în astfel de contexte, nu suntem doriți, suntem tolerați, acceptați din confort, comoditate și alte motive. Nici măcar nu suntem văzuți, uneori nici plăcuți de celălalt.

7 Ne mulțumim cu puțin

Stima de sine scăzută dar și un istoric de realați abuzive, ne poate aduce în situația în care în loc să ne dorim mai bine, ne gândim că „măcar nu e la fel de rău”.

8 Frica

  • frica de a rămâne singur pentru totdeauna
  • teama de a nu putea găsi o altă persoană care să-ne iubească
  • frica de a fi judecat și ridiculizat
  • teama de a nu ști încotro să o apuci și ce să faci cu propria viață
  • teama de a nu putea supraviețui singur
  • teama de a pierde securitatea, siguranța și confortul cu care ești obișnuit.

9 Credințe limitative

  • nu merit iubire, cine mă mai ia? – lipsa de încredere în sine.
  • toți oamenii buni sunt luați – frica de singurătate.
  • nu bea și nu mă bate, deci e om bun – degeaba e om bun, dacă nu e bun cu tine.
  • copiii au nevoie de 2 părinți – sigur că este adevărat, dar nu înseamnă că trebuie să îi vadă certându-se zilnic. Toți copiii au nevoie de modele feminine și masculine armonioase, care să le ofere exemple de afecțiune.
  • cine sunt eu, fără partener?

10 Iubirea

Pun iubirea pe ultimul loc, căci mulți ar pune-o pe listă. Eu cred însă că, după ce trăiești cele de mai sus, nu mai putem vorbi despre iubire, căci de fapt nici nu știi ce e iubirea dacă o pui pe lista asta.

Mergi mai departe!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s