Calea renunțării

Îmi doream foarte tare să vă scriu despre cartea aceasta, pe care eu o ascult a treia oară deja. Mi-a apărut în cale acum aproape 2 ani, însă nu eram pregătită să o văd. Mi-a trebuit încă aproape un an și multă zbatere internă, multă oboseală și singuratate, multă frustrare, multe cucuie, mult învârtit în roată, multă descompunere internă și externă, mult vreau, mult eu, înainte de a o primi în viața mea.

Adevărul este că nu vă pot exprima în cuvinte ce transmite ea, iar a extrage de acolo un esențial tehnic, niște „idei principale”, cu toată capacitatea mea de sinteză extremă, nu v-ar ajuta cu absolut nimic, nici nu ar părea credibile probabil ideile.

Adevărul este că această carte trebuie simțită.

Cu atât mai fericită sunt că am ascultat-o, nu am citit-o, căci vocea naratorului are și ea rolul ei în mesaj.  [interesant că în ultima vreme am conștientizat tot mai mult puterea sunetului, iar azi reiau aceasta ciornă de articol începută cu luni în urmă și găsesc în ea aceeași idee. Da, am multe ciorne de articole, lucruri pe care am dorit să vi le împărtășesc dar pe care nu le-am putut scoate la lumină. Eu cred că toate se întâmplă la timpul lor, dacă nu te lupți cu tine.]

It is what it is. | Este ceea ce este.

Articolul acesta stătea ascuns, căci de fiecare dată când public ceva mă întreb dacă este suficient ce transmit și pentru că am scris până acum mai mult în stil științific, documentat, cu referințe și conținut, acest articol mi-a părut mereu gol … și a fost gol … de conținut, dar nu de semnificație.

În acest timp, scriam despre procesul intern prin care am trecut, prin care m-am repoziționat și care m-a ajutat să îmi cumpăr mașină. Încercam atunci cu mintea să înțeleg procesul pentru că îmi doream să simt același flow și în alte părți ale vieții mele. Tehnic vorbind voiam să înțeleg, să documentez și să replic procesul, pe modelul 10 pași pentru o viață fericită (defect profesional de structura, organizare si mult objective driven approach).

Close-up Photography of Multicolored Lights Bokeh

În tot acest timp nu realizasem că integrasem procesul de letting go, descris în calea renunțării, suficient cât să îl aplic. Da, exact asta am făcut când am cumpărat mașina – m-am detașat de problemă, am ieșit dintre copaci, am văzut din nou pădurea, am renunțat la așteptări și la nevoia de a controla rezultatul pe singura direcție pe care o vedeam iar apoi s-au aliniat „astrele”.

Mă uit acum pe articolele mele în spate și observ că în același moment mi s-a schimbat și stilul de a scrie, chiar și subiectele abordate, și astfel voi ați rămas aproape de mine, chiar și când am scris mai rar.

De când am conștientizat asta, m-am scutit de multă frustrare, furie, am trecut mult în rol de observator, am început să descopăr liniștea, tăcerea și să îmi deschid simțurile mai mult, înainte de a filtra cu mintea. [după o viață de luptă pentru control, raționalul este enabled by default și recunosc că lucrez zilnic la letting go și letting things be, lucrez la fricile mele, căci nevoia de control ascunde multă frică]

Observ de exemplu oamenii care intră în viața mea, momentele în care o fac și darurile pe care le aduc, fără să judec, fără să pun o etichetă de tip bun/rău, fără să elimin din prejudecăți, cu deschidere și acceptare.

Este despre mine? Despre tine? Despre noi?

Vezi la Medium.com

Pare că nu spune multe acest articol și adevărul este că nu este despre informație.

Este despre pay it forward, căci sigur printre voi sunt oameni care au nevoie de acest mesaj, de această carte, care sunt gata să o primească acum. Eu voi fi mereu recunoscătoare celui care m-a ajutat să o văd.  

Voiam tare să împărtășesc cu voi această bucurie. Informații despre carte veți găsi online multe. Recomandarea mea este ca, dacă acest articol v-a atins, să nu citiți despre ea, ci să o aduceți lângă voi. Am citit și eu sintezele, am ascultat videourile de pe youtube, după ce am ascultat-o și am realizat că dacă aș fi făcut asta înainte, probabil m-ar fi îndepartat de ea, mai mult decât să mă apropie.

Experiența este una pur personală, căci sufletul comunică altfel pentru fiecare.

Întreabă-te „se bucură de acest lucru inima mea?”. Apoi respiră și conectează-te la ea.

PS: Am ales fotografia cu Ludovic, întrucât aceea a fost o zi de flow pentru mine, o zi în care singura cale de conectare a fost renunțarea la control, la așteptări, la gânduri, la sine, la dorințe, just enjoying the ride. Must listen…

Gând de final, dacă ai ajuns până aici … observ că mi-este greu să populez articolul cu fotografii … unul din motivele pentru care pun fotografii este pentru a întrerupe textul cu un vizual, pentru a crea o ancoră vizuală, pentru a îmbunătăți nivelul de readability al textului, însă acum parcă nimic nu exprimă ce trebuie … te îmbrățișez și mulțumesc că ești aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s