Am crescut în Pantelimon, cartierul mărginaș din București, după blocurile gri https://www.youtube.com/watch?v=B_VPC3kAI5E într-o familie tradițională, cu bărbatul cap al familiei, iar femeia-orice-mai-puțin-om, responsabilă de tot ce ține de casă și copii. Am intrat la școală în primul an de după... Continuă să citești →
Despre 1 iunie Zi liberă v-am mai povestit, la fel și despre importanța timpului petrecut alături de copii și chiar anul trecut s-a născut și Ghidul Copilăriei,unde puteți găsi sugestii de activități. În plus am petrecut alături de voi 1 iunie 2016... Continuă să citești →
Despre copii și părinți în era digitală am scris, am vorbit, am dat interviuri. M-am informat și despre influența asupra dezvoltării creierului, dar nu am pierdut din vedere faptul că aceasta este era în care s-au născut și în care cresc, deci... Continuă să citești →
Încep înscrierile la grădiniță. Vorbim de grădiniță de stat, căci la privat înscrierile se cam fac continuu din mers. Înscrierile se vor face în 2 etape: reînscrieri (copii care au fost anterior înscriși în grădiniță) - începute în 8 mai; înscrieri,... Continuă să citești →
Wow! E prima oară când scriu imediat după un eveniment, cu atât mai mult cu cât a avut loc în weekend. Am ales să fac asta pentru că vreau sa scriu sub influența energiei cu care am plecat încărcată de... Continuă să citești →
În sala în care așteptam începerea unui atelier de fizică distractivă, exista un set de cuburi mari care erau strânse la perete, unele peste altele. Atunci când copiii au început să se cațere pe ele, nu am auzit nici "nu ai voie acolo", nici "dă-te jos", nici "nu dărâma cuburile", nici "dacă te urci, o sa cazi", și multe alte astfel de afirmații pe care le auzim și în parc și în case și grădinițe și în școli. Dimpotrivă, echipa de educatoare a încurajat și susținut copiii să continue să se cațere până în vârf iar apoi să se dea jos singuri. Au fost apoi încurajați să se suie pe mese (căci aveam nevoie să lansăm parașute de la înălțime), pe scări și scaune, fără să îi țină de mână, dar totuși cu supraveghere și multă susținere emoțională. Am simțit că aici cineva le transmitea copiilor "am încredere în tine".
“Nu există seară în care să nu plâng. Şi, de asemenea, nu există zi în care să nu fiu batjocorită. Colegii în fiecare zi îmi spun: ” Anaaaa, sinucide-te! Nimănui nu o să-i pese. Nimeni nu o să sufere. Sinucide-te, ciudato!”... Continuă să citești →
Anul acesta am ținut din nou atelierele de ouă galactice, la târguri, în școli și grădinițe, sau la noi, în tandem părinte copil. Ne-au trecut prin față sute de copii și zeci de părinți și profesori, educatori. Toți s-au speriat de... Continuă să citești →
Luna aprilie 2017 a fost prima oară când am îndrăznit să o iau pe Mara la un eveniment activ, mai precis o alergare. Cu cel mare am fost acum 2 ani (deci când avea vârsta ei - 4 ani) la Color... Continuă să citești →
Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.
