10 lecții din revelionul la Roma, singură

  • Only one?
  • Yes, it’s just me.

Am schimbat destul de des aceste replici, în ultimele zile. După un Crăciun petrecut singură, am „reușit” să plec de Revelion la Roma, tot singură.

De data asta nu a fost o alegere directă, ci un șut în fund primit de la viață, care mă ajută să mă ducă acolo unde trebuie, atunci când mi-e frică să aleg singură calea. Am avut un întreg dialog interior legat de plecarea într-o călătorie singură, de Revelion, însă mintea tot găsea justificări pentru a nu pleca (fie că erau financiare, fie că erau de ordin emoțional). 20200102_093827

Simțeam că este fix ceea ce îmi trebuie, însă frica era destul de mare, deci tot întarziam achiziția biletelor de avion. Printr-o circumstanță independentă de mine, am ajuns să planific plecarea la Roma cu o prietenă, însă ea nu a mai putut veni și iată-mă într-un oraș străin, într-o țară nouă, fără să fiu deloc pregătită/ documentată despre locație, fără să am cunoștințe în zonă, fără să am planuri de revelion, fără să știu ceva despre deplasarea în oraș, ușor pierdută în spațiu, cu niște euro cash în buzunar, noroc că erau uitați prin casă …

Am vizitat deci Roma singură și am mâncat singură. Pe străzi mă confundam cu o italiancă aparent, căci nu m-au oprit nici măcar o dată vânzătorii ambulanți, însă am fost oprită de multe ori să fiu întrebată direcții.

Nu prea se așteaptă lumea să vadă un turist singur aparent … sau poate o turistă singură. 

Mesele erau cele mai distractive, căci, 20200101_193738-01în fiecare loc în care intram, oamenii păreau mirați de răspunsul meu la întrebarea „Only one?”, cu atât mai mult cu cât era perioada sărbătorilor de iarnă, iar în jur era plin de familii și cupluri. Apogeul a fost ultima cină aici, când am ajuns să stau efectiv în mijlocul restaurantului, între familii, grupuri de prieteni și cupluri de diferite vârste… și eu. A fost și cea mai asumată masă, cea mai puțin grăbită (ba și cu desert), deloc acoperită de telefon sau alte distracții. Nu am mai simțit presiunea scaunului gol din fața mea, nici privirile celor din jur, nici lipsa conversației din timpul mesei, ba a fost foarte bine.

Așadar, azi vreau să împărtășesc cu voi 10 lucruri pe care eu le-am învățat din aceasta călătorie și în același timp 10 motive pentru care cred că fiecare ar trebui să trăiască o astfel de experiență măcar o dată în viață.

10 motive pentru a călători singur din cele 10 lecții ale mele

Lecția 1 sunt o companie bună 

Cred că poți fi o companie bună pentru cineva, atunci când poți fi o companie bună pentru tine, atunci când poți sta liniștit, asumat la masă, nu îngropat în telefon sau o carte, fără să te simți jenat, rușinat, vinovat, fără să simți că ceilalți te privesc cu milă sau dispreț sau fără să îți pese cum te privesc cei care te judecă etc. Acesta este momentul în care tu ești bine în pielea ta și abia atunci vei transmite asta în exterior. Aceasta a fost lecția ultimei cine despre care menționam, în care nu am mai avut nici măcar o tresărire, după ce în prima zi mi-a luat ceva până să îmi fac curaj să intru și să mă așez într-un restaurant.

Lecția 2 libertatea de a simți, de a-ți urma instinctul

Fiind singură nu am negociat cu nimeni (nici măcar cu mine), orar, itinerariu, mese, vizite. Asta mi-a oferit libertatea de a face ce am simțit – practic în fiecare zi am pornit de la un punct, până la care mă deplasam cu mijloc de transport, apoi o luam pe jos cumva înspre hotel. Acest pe jos a însemnat și 10h de mers într-o zi, chiar pe 31 decembrie. Însă mi-am luat libertatea de a intra acolo unde am simțit să intru (fără să caut reviewuri, topuri de restaurante, cele mai mari biserici etc), de a sta mai mult acolo unde am simțit să stau, de a nu intra acolo unde nu am simțit, indiferent că era în top 3 de văzut în Roma etc. Practic a fost prima călătorie în care nu mi-am propus să văd tot, nu am alergat să bifez vizite și nu am frustrarea că nu am vizitat ce „trebuia”. În schimb am satisfacția că am făcut ce am simțit.

20191231_145601-01

Lecția 3 afară din zona de confort.

Și încă cum…. mai povesteam anterior despre zona mea de confort pe care o tot lăbărțez, dar tot confort este. O astfel de călătorie total nepregătită, m-a aruncat în afara ariei de confort. Faptul că nu am avut prietena care cunoștea orașul și nici alt buffer cunoscut, familiar, de prieteni, familie, așa cum am de obicei în concedii, a făcut ca toată experiența, cu bune și cu provocări, să fie simțită mult mai intens.

Fără un cadru de referință, fără bula de acasă ești mai atent la ceea ce este în jur căci nu mai ai vocea interioară care îți spune că te așteaptă x în nu știu ce loc, sau că y vrea să ajungeți în altă parte în 30 de minute etc.

Un nivel următor în afara zonei de confort, ar fi trăirea experienței fără tehnologie – adică total izolat de familiar, și era cât pe ce să o fac și pe asta, dar i s-a făcut milă sorții și mi-a permis să găsesc o baterie externă pentru telefonul-cel-de-toate-zilele-pentru-care-nu-găsesc-înlocuitor. Sigur o voi trăi și pe asta într-o zonă fără rețea, anul ăsta chiar (#DigitalDetox). Acum ar fi fost prea mult totuși și știu că nu ne dă mai mult decât putem duce.

Lecția 4 este minunat să te pierzi, ca să te regăsești

M-am pierdut …. un pic. Da, aveam harta fizică în buzunar (ceea ce vă recomand și vouă), primul lucru cumpărat după bateria externă :)), da, aveam telefon, care atunci facea figuri și ajunsese la 2% baterie în câteva minute, da, puteam să mă adun repede, da, teoretic eram pe drumul cel bun, totul teoretic. Practic însă, era noapte, pe 31 decembrie, mergeam spre hotel, pe un drum cu dealuri necunoscut, gol (toți se pregăteau de revelion probabil) dar gol, pustiu de gol (asta după ce pe timpul zilei am trecut prin zone pe unde m-am simțit ca la un concert Metallica în primul rând), drum parțial locuit, și m-au trecut toate căldurile la gândul că nu știu pe unde sunt și că nimeni nu știe de mine pe acolo. 20200102_101909.jpg

A fost a doua oară în viață când am trăit acest sentiment și pe cât de mare e frica simțită, pe atât de mare este sentimentul de încredere în forțe proprii după ce depășești momentul.

Lecția 5 față în față cu tine, cu slăbiciunile tale, cu fricile tale

Parțial am menționat mai sus topicul frici, însă mai trebuie menționat și faptul că uneori este mai ușor să luăm decizii raportat la alții. O călătorie singur îți pune oglinda în față și tot ce faci vei face pentru tine, ceea ce uneori e greu de dus, mai ales după o viață trăită poate pentru alții, după normele altora etc.

După prea mult spus da de-a lungul vieții, am învățat apoi să spun nu, și chiar luna trecută povesteam cu un prieten că sunt în etapa vreau. Ei bine, Roma mi-a servit fix asta, o înșiruire de vreau-uri, care m-au adus mai în contact cu dorințele mele, cu mine.

Realizez acum, când scriu, că da și nu sunt răspunsuri, reacții, la cerințele altora. Trec deci ușor spre mai multă proactivitate, mai puțină reactivitate și îmi cam place.

O astfel de experiență te poate ajuta să te (re)descoperi pe tine.

Lecția 6 flexibilitate, adaptabilitate, schimbare

Știm deja că schimbarea este singura constantă a vieții și că mare frică a omului (chiar și a celui care fuge de rutină) este fix schimbarea, necunoscutul. Am avut parte de multe recalibrări în aceasta aventură – de la faptul că am aflat în dimineața plecării că voi pleca singură, până la faptul că părea că nu voi mai avea telefon, că nu știam nimic despre nimic (mie îmi place să planific vacanțe iar în zilele bune le aveam planificate aproape la minut sau km, în funcție de mijlocul de transport) și chiar când părea că voi petrece trecerea dintre ani în mașină cu o coreancă și o italiancă, în căutarea unui loc de parcare.

Ceea ce mă bucură este că am trecut peste toate astea cu acceptare, cu seninătate, cu deschidere, cu renunțare la control și chiar pe alocuri cu entuziasm pentru ceea ce mă așteaptă, iar călătoria mi-a depășit așteptările.

20200101_000520

Lecția 7 efemeritate

Simt că atunci când stăm într-un loc ne atașăm mai mult de obiecte, de loc, iar atunci când călătorim avem o mai bună percepție asupra efemerității lucrurilor, de la locuri pe care azi le vezi și poate maine nu mai sunt la fel, până la oameni cu care azi porți o conversație plăcută, dar fără așteptarea că îi mai vezi mâine.

Lecția 8 abilități exersate 

O călătorie singur îți solicită capacitatea de a lua decizii, de a rezolva probleme, organizarea logistică, orientarea în spațiu, comunicarea indiferent de limbă, gestionarea bugetului, îți solicită disciplină și răbdare și îți dezvoltă abilitatea de a face ca lucrurile să se întâmple.

Lecția 9 La sfârșit de călătorie mă simt mai curajoasă, mai deschisă, mai spontană, mai asumată, mai hotărâtă, mai autentică și mai deschisă în conversații.

Mai mult, hoinărind pe străzi, nu doar turistice, zi și noapte, am văzut cum, în timp ce pe marginea Tibrului, pe poduri, cupluri își fac selfiuri de vacanță romantică, sub poduri dorm oamenii nimănui, în corturi sau sub lumina lunii și a artificiilor de anul nou.

Astfel de experiențe autentice nu au cum să te lase indiferent, ba dimpotrivă, consolidează compasiunea față de planetă și oameni (că tot ne uităm la cum arde Australia, așa cum ne-am uitat la cum a ars Colectiv, dar nu multe s-au schimbat), empatia față de alți oameni, redescoperim faptul că lumea nu e înfricoșătoare, că nu ești niciodată singur, și te întorci acasă cu mai mare recunoștință pentru ceea ce ai.

20200101_150458-01Nu, nu m-am zenificat în câteva zile, doar am înțeles cât de valoroase pot fi aceste călătorii cu inima deschisă. Și nu, una nu este suficientă pentru a produce o schimbare mare peste noapte, dar cred că, în viață ca și în navigație, orice schimbare mică azi, produce o schimbare mai mare în viitor (dacă menții direcția, evident).

Lecția 10 Călătoriile aduc fericire iar asta este deja știut

Hai să vedem lumea, să adunăm amintiri nu obiecte și să le arătăm și copiilor că oamenii sunt buni.

La sfârșit de zi, te vei iubi mai mult și nu vei mai accepta mai puțin decât meriți. Pentru toate astea și încă mult mai multe merită să pleci în călătorie singur. Eu sigur voi repeta experiența.

4 comentarii

    • Mamica voi fi toata viata, si cand copiii vor fi mari, iar copiii nu mai sunt bebelusi oricum 🙂 daca ati mai citi cateva articole de-ale mele ati vedea ca sunt divortata, iar copiii erau la tatal lor, caci are si el dreptul sa aiba copiii de sarbatori. Un an bun sa avem si sa judecam mai putin ceea ce nu cunoastem! Va mai astept pe blog 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s