Primesc des întrebări legate de divorț și de ce nu scriu despre asta, iar motivul este că, oricât de neutru aș vrea să scriu, adevărul este că a mai existat o parte în relație, deci tot ce aș scrie este și despre el și nu cred că ajută pe nimeni să fac un rău. Ce vreau însă să împărtășesc cu voi, și cred că v-ar ajuta de fapt, este ceea ce am descoperit ulterior în terapie. Nu am făcut terapie imediat după divorț, nu am crezut că aș avea nevoie, divorțul în sine nefiind o surpriză, ci mai degrabă o consecință și o chestiune de timp, ceva inerent, într-o relație care nu mai funcționa de ceva vreme.

Evident că, imediat după, corpul a răspuns la stres și cortizol pompând adrenalină. Am fost în modul de acțiune, de furie, de ușurare, de eliberare, și acționam mult. Aveam 3 vieți de reorganizat și de recuperat, de realiniat.

După 6 luni însă, tot mecanismul s-a oprit. Creierul se liniștise, urgența trecuse, lucrurile păreau că intră pe un făgaș, aveam un job stabil din nou, făcusem accidentul de mașină și mă împăcasem cu el, iar organismul nu a mai compensat cu hormoni și m-a lăsat cu sufletul pe afară, cu emoțiile pe toți pereții și am avut o cădere în care nu am mai știut cine sunt. Acesta a fost punctul declanșator, în care am reluat terapia. Iată o parte din rezultatul terapiei mele, care chiar cred că vă va ajuta și pe voi și înțelegeți mai bine prin ce treceți atunci când simțiți că ceva nu este în regulă, dar nu aveți idee ce.

1 Gaslighting

Gaslighting-ul este o formă de abuz emoțional care se vede în relațiile toxice. Este actul de a manipula o persoană prin forțarea acesteia să-și pună la îndoială gândurile, amintirile și evenimentele care au loc în jurul ei. O victimă a gaslighting-ului poate fi împinsă atât de mult încât să pună la îndoială propria lor sănătate mentală. Gaslighting-ul are loc de obicei acolo unde există o relație dezechilibrată din punct de vedere al puterii, iar victima investește abuzatorul cu putere și, deseori, respect.

Gaslighting-ul este un construct social, nu ceva cu care ne naștem, ci o strategie cognitiva de auto-reglaj, de redobândire a controlului, iar de multe ori cel care abordează această strategie nu conștientizează ce face și nu o face cu intenție manipulativă, ci pentru că, de-a lungul timpului, a fost o strategie care a funcționat. Un astfel de abuzator, folosește împotriva ta lucurile pe care i le-ai împărtășit, care îți sunt dragi.

Cum recunoaștem gaslighting-ul?

Verifică listele de mai jos. Dacă rezonezi cu ele și ai auzit/ai spus/ auzi/spui acele lucruri, posibil să fii implicată într-o relație de gaslighting și îți recomand să vorbești mai multe cu un terapeut.

• Te întrebi des daca ești prea sensibilă?
• De multe ori te simți confuză în relație.
• Îți ceri mereu scuze.
• Nu poți înțelege de ce nu ești mai fericit.
• De multe ori scuzi comportamentul partenerului tău.
• Știi că ceva nu este în regulă, dar pur și simplu nu știi ce.
• Începi să minți pentru a evita discuțiile în care partenerul ar putea răsuci realitatea.
• Ai probleme cu luarea deciziilor simple.
• Te întrebi dacă ești suficient de bun.

Câteva fraze obișnuite în gaslighting:

• Ești atât de sensibil!
• Știi, asta se întâmplă doar pentru că ești atât de nesigur.
• Nu te mai purta nebunesc. Sau: Pari nebun, știi asta, nu-i așa?
• Ești doar paranoic.
• Eu doar glumeam!
• Tu inventezi asta.
• Nu e mare lucru.
• Îți imaginezi lucruri.
• Reacționezi excesiv.
• Ești întotdeauna atât de dramatică.
• Nu fi atât de tensionată.
• Asta nu s-a întâmplat niciodată.
• Știi că nu-ți amintești clar lucrurile.
• Ești isterică.
• Iar începi, ești atât de nerecunoscător.
• Nimeni nu te crede, de ce ar trebui?

2 Stonewalling

Stonewalling este refuzul de a comunica sau coopera, fie că se manifestă prin tăcere sau prin închiderea unilaterală a discuției, de gen „orice ai spune, nu are importanță că eu am părerea mea”, căci aceasta este o strategie de evitare.

Cum recunoaștem stonewalling-ul? Comportamente specifice:

• Un disconfort general în discutarea sentimentelor
• Respingerea sau reducerea la minimum a preocupărilor unui partener
• Refuzul de a răspunde la întrebări
• Refuzul de a face contact vizual sau de a oferi indicii de comunicare nonverbală
• Plecarea de la discuții care provoacă stres.
• Ignoră ceea ce spune cealaltă persoană
• Schimbă subiectul pentru a evita un subiect incomod
• Invocă motive pentru a nu vorbi
• Mai degrabă acuză decât să vorbească despre problema actuală
• Își dă ochii peste cap sau îi închide
• Angajarea în comportamente pasiv-agresive, cum ar fi blocarea sau amânarea, pentru a evita vorbirea despre o problemă
• Refuză să recunoască vreodată comportamentul lor de protecție
• Se focusează pe a avea dreptate
• Intră în defensivă repede.

Stonewallingul este recunoscut de psihologi ca și comportament care înjosește și arată lipsă de respect, însă nu este întotdeauna rău-intenționat, de cele mai multe ori izvorând din frică, anxietate și frustrare. Unele motive pentru care o persoană poate recurge la stonewalling includ:

• O evitare generalizată a conflictului (pasivitate emoțională)
• Dorința de a reduce tensiunea într-o situație încărcată emoțional
• O credință autentică că „nu se pot descurca” cu un anumit subiect
• O teamă de reacția partenerului lor sau de unde poate conduce o discuție
• O convingere că partenerul lor nu are nicio dorință de a rezolva conflictul
• O deznădejde care stă la baza că o rezoluție nu poate fi găsită
• Un mijloc de a se stabili ca neutri în ceea ce privește subiectul
• O modalitate de a-și vedea partenerul ca fiind „emoțional” sau „nerezonabil”
• Un mijloc de a manipula o situație, astfel încât să poată ieși din drum
• Un mijloc de a aduce o situație într-o criză, fie pentru a atrage nemulțumiri mai mari în conflict, fie pentru a pune capăt unei relații cu totul

Efectele ajung să se vadă deseori în terapia de cuplu, căci lasă urme adânci de respingere, umilire, deconectare, furie, frustrare, și ajunge să fie un predictor al divorțului.

3 Ghosting

Ghosting-ul reprezintă întreruperea bruscă a comunicării cu cineva fără explicații. Conceptul se referă cel mai adesea la relațiile romantice, dar poate descrie și disparițiile din prietenii și locul de muncă. Oamenii răspund la ghosting în multe feluri, de la indiferență la trădare profundă. Cel mai des întâlnit exemplu este în conversațiile online, în care la un moment dat celălalt nu mai răspunde, pur și simplu.

Ghostingul este asociat cu efecte negative asupra sănătății mintale asupra persoanelor care primesc un astfel de comportament și a fost descris de unii profesioniști din domeniul sănătății mintale ca o formă pasiv-agresivă de abuz emoțional sau cruzime.

4 Sindromul broaștei fierte sau cum te obișnuiești cu abuzul

Sindromul broaștei fierte se bazează pe o legendă urbană care descrie o broască care fierbe încet de vie. Premisa este simplă: dacă o broască este brusc pusă într-o oală cu apă clocotită, va sări afară și se va salva de moartea iminentă. Dar, dacă broasca este pusă în apă călduță, cu temperatura crescând încet, nu va percepe niciun pericol pentru sine și va fi gătită până la moarte, căci atunci când va simți pericolul va fi deja prea târziu și nu va mai avea putere să se salveze.

Așa ne obișnuim și cu răul și cu abuzul în relații, câte un pic în fiecare zi, alternând cu momente bune, care ne dau senzația că de fapt celuilalt îi pasă și de noi și ne dau speranța că poate fi bine. Răul poate fi de natura celui care lasă urme, dar cel mai periculos este celălalt, pe care nimeni nu îl vede: critica constantă, nemulțumirea permanentă, indiferența sau strigătele, reproșurile, promisiunile încălcate, minciuna patologică.

Și acum ce fac?

1. identifică problema și pune-i o etichetă. Pe mine m-a ajutat mult să înțeleg că situația avea un nume, că nu exageram eu și că acel comportament nu era ok față de mine. Este ca atunci când ne învățăm copiii să numească emoțiile, punem reflectorul pe problemă și o rezolvăm mai ușor.
2. separă adevărul de distorsiune. Notează dialogul și contextul/faptele pentru a putea analiza ceea ce s-a spus obiectiv, după ce trec emoțiile, pentru a înțelege care a fost punctul în care partenerul de conversație a distorsionat realitatea, s-a eschivat etc.
3. identifică dacă ai intrat într-o luptă de putere cu partenerul, atunci când te regăsești des purtând aceeași discuție fără a putea să îl faci pe celălalt să vadă și punctul tău de vedere.
4. fă un exercițiu mental de vizualizare: imaginează-te fără relație sau continuând-o la o distanță mult mai mare. Important, uită-te la situație într-o lumină pozitivă, chiar dacă te face să simți anxietate.
5. dă-ți voie să simți ce simți. Ia act de faptul că ai dreptul să simți tot ce ai de simțit, emoțiile sunt în regulă toate, comportamentele fac diferența.
6. dă-ți voie să renunți la ceva. De cele mai multe ori, persoana cu care intrăm în astfel de interacțiuni ne este apropiată, iar asta face cu atât mai greu să ieșim din relație și deci acceptăm toxicitatea acesteia sau chiar ideea că trăimi de fapt de mult timp o relație abuzivă.
7. vorbește cu prietenii tăi. Acesta a fost primul pas pe care l-am făcut și eu. Mă simțeam de parcă descoperisem America (deși am gasit aseară notițe din 2007 în care scriam despre broasca fiartă de exemplu) și simțeam să împărtășesc asta. Nu doar ca mi-a ajutat ș prietenele informația, dar repetând-o m-a ajutat pe mine să o integrez și să pun limite (mai) sănătoase acolo unde încă trăiam asta.
8. concentrează-te pe ceea ce simți, nu pe ce este bine sau rău și cine are dreptate. A avea un sentiment de bunăstare psihologică și emoțională într-o relație este mai important decât cine are dreptate sau greșește în orice conversație.
9. amintește-ți că nu poți controla decât propria opinie și nu opiniile altora.
10. ai compasiune pentru tine.

Deși toate aceste comportamente pot fi neintenționate, ele pot fi realizate și cu scop de manipulare. Suntem însă mulți care folosim astfel de comportamente ca mecanisme de apărare. De aici înainte, reaua intenție intervine atunci când partenerul îți atrage atenția asupra comportamentului și a efectelor pe care le are, iar tu alegi să nu faci nimic. Cred că există o limită (subiectivă) între a avea grijă de nevoile mele versus a fi atent la nevoile oamenilor importanți din viața mea (cine spune care nevoie e mai „importantă” nevoia ta de a evita conflicte transformată deci în stonewalling si nevoia partenerului de a se simți auzit, văzut, important etc).

De ce am scris asta?

Nu sunt psiholog, deși am studiat mult în ultimii 11 ani, am citit mult, am făcut ceva terapie, am schimbat terapeuți, am testat terapii alternative, am citit și mai mult, am înțeles tiparele mele, mi-am urmărit parcursul vieții și deciziile care m-au adus azi unde sunt, mai citesc, mai fac terapie, vorbesc cu mulți oameni, îmi ascult tot mai mult instinctul și aleg să am încredere în el, când simt că mi se strânge stomacul, în loc să mi se umple sufletul de bucurie.

Mi-aș dori așa de tare ca acest articol să ajungă la toate femeile din lume, să conștientizăm prin ce trecem și să avem în sfârșit eticheta potrivită, să înțelegem cât de rău ne fac aceste comportamente și că o relație toxică, abuzivă, nu este numai una care lasă vânătăi, cele mai mari răni sunt cele care nu se văd, care nu pot fi astupate cu plasturi sau machiaj, sunt acele răni care ne sapă în suflet, care ne lasă nesigure și pline de frici, pline de neputință, acelea pentru care prea des găsim tot noi justificări. Sigur că sunt și bărbați care trec prin asta și știu că am și bărbați printre cititori, m-am adresat femeilor căci sunt femeie și am trecut și trec prin toate de mai sus.

Dragă femeie, nu ești singură și nu trebuie să accepți abuzul. Relația nu trebuie să fie o luptă de putere, ci poate fi un parteneriat, nu trebuie să fim unul contra celuilalt în fața adversității, ci noi 2 contra adversității.

Am trăit aceste situații pe propria mea piele prea mult în ultimii 15 ani și, din păcate, inclusiv după divorț, căci să ieși cu bărbați la 35+ nu mai e la fel ca la 20+ (cu bune și cu rele). Până când am înțeles ce trăiesc și eu m-am învinovățit și eu m-am întrebat (și mi-am întrebat prietenele chiar) dacă „sunt eu nebună sau are el dreptate”, și abia după ce am înțeles asta am putut să pun limite (mai) sănătoase în interacțiunile mele.

Atenție, acest articol nu este o recomandare de divorț/despărțire. Este doar o intenție de a ajuta femeile să conștientizeze că sentimentele lor sunt ok, comportamentele de tipul celor de mai sus, însă, nu sunt acceptabile.

Sigur, că eu am vorbit mai degrabă despre relații cu parteneri de viață, însă aceste strategii sunt abordate (și le abordăm și noi) în tot soiul de alte relații. Eu cred cu tărie că primul pas spre schimbarea către mai bine este să înțelegem ce nu ne sprijină creșterea, evoluția, a noastră, a relațiilor și deci nu ne aduce, de fapt, beneficii, și nu, nu o să cred niciodată în beneficiile pentru ego. De altfel, unul dintre motto-urile cu care cresc copiii este că „între a avea dreptate și a fi bun, să aleagă să fie buni„.

Citește mai multe aici:

• Psychology Today – 11 semne de avertisment – gaslighting.
• NBC News – Cum știi că este gaslighting?
• Wikipedia – Gaslighting, Stonewalling.
• Gottman intitute – The four horsemen.
• Despre stonewalling
• Despre ghosting
• Despre sindromul broaștei fierte, aplicabil și în alte situații de viață.

Featured image by Daria Shevtsova from Pexels