Carte ..::Femei care aleargă cu lupii::..

Cartea Femei care aleargă cu lupii nu este una cu care rezonează oricine. Știu multe discuții și multe păreri ale femeilor care au lăsat-o jos, doar ca să revină la ea curioase în alt moment. Eu am știut că vreau să o citesc de când i-am citit reviewurile. Era momentul potrivit. Cred cu tărie, deja de niște ani, că avem în jurul nostru toate resursele de care avem nevoie, cred că ele vin către noi dacă suntem deschiși să le vedem, la momentul potrivit.

Așa mi-am ales eu cărțile în ultimii ani, totul începând cu Calea renunțării, despre care am mai vorbit. Mai jos câteva idei despre Femeile care aleargă cu lupii și câteva citate din carte, nu pentru a vă convinge să o citiți, ci pentru a vedea dacă rezonați cu ea acum. Vă invit să citiți cu deschidere. Atenție – eu am ascultat-o în limba engleză și cred că de multe ori traducerile strică cărțile, deci în măsura în care se poate, încercați varianta în limba engleză.

Despre autoare:

Clarissa Pinkola Estés, născută în 1945, crescută printre familii de refugiați, printre culturi diverse și accente etnice profunde, psihanalist yungian, care a practicat în mediu clinic 28 de ani, scriitoare, poetă, cu lucrări publicate în 37 de limbi, specialist post-traumatic, și multe altele despre care puteți citi aici, pe pagina ei.

Despre carte:

Apărută în 1992 cartea a rămas în topul NY Times al celor mai vândute cărți 145 de săptămâni, timp de 3 ani. A fost vândută în milioane de exemplare și dezvăluie și descrie arhetipuri feminine așa cum sunt prezentate în povești și mituri.

De la femeia lup, la cea care știe, de la strămoși, la țigănci, din Mexic până în Rusia, cartea, o pânză de simboluri, țese noțiuni științifice cu bucăți spirituale, în context cultural și istoric, arătând cum se construiește femeia sălbatică, liberă. Sună ezoteric și diferit, și voi folosi aici cuvintele pe care le folosește autoarea, chiar dacă nu sunt cele mai folosite asocieri în limba română.

Această femeie „sălbatică” (wild woman) este acea femeie asumată, îi spun eu, cea care alege să trăiască viața autentic, în acord cu valorile proprii și cu dorințele care o împlinesc, chiar dacă acestea sunt opuse normelor, diferte de „normalul” altora; este femeia curioasă, însetată de cunoaștere, este curajoasă, se exprimă, își urmează propria cale.

Este o carte despre feminitate și iubirea reală, matură, esențială pentru călătoria către maturizare a oricărei femei, este despre călătoria inițiatică de descoperire pe care multe femei din generația mea o trăiesc după 30-35 de ani, prea des după un divorț, sau chiar cauză a divorțului.

Asemănarea între femeie și lup, din carte, are la bază natura sălbatică, acolo unde sălbatic semnifică în contact cu ceea ce este natural, cu instinctele, cu intuiția, cu sufletul. De mici copile, femeile sunt „domesticite” pentru a fi supuse, ascultătoare, fetițele sunt învățate să preia modele și să renunțe la a fi ceea ce sunt, „în sălbăticia” lor interioară, renunțând la dorințele și aspirațiile proprii, autenticitatea și unicitatea spiritului lor pentru de a se încadra în tiparele societății, pentru a se potrivi normelor culturale. Știu, cred, sper, că nu ne mai creștem la fel fetele azi, însă multe dintre noi am fost crescute așa. Și eu la fel. Primul pas pentru a putea evolua este să ne conștientizăm limitările.

Prima „domesticire” are loc în familia de origine, însă de multe ori povestea continuă într-o căsnicie începută prea devreme pentru motivele greșite. Abia ca adult, femeia are șansa să se reconecteze la eul său, de cele mai multe ori după ce bifează toate obligațiile sociale, culturale, atunci când realizează că viața cu care s-a înconjurat nu o reprezintă.

Se vorbește mult despre instinctul feminin, despre al 6 lea simț și totuși câte dintre noi mai suntem conectate și ne ascultăm instinctul?

Eu am descoperit târziu instinctul. Mă întreba recent un om când am început eu să-mi ascult instinctul, iar răspunsul este că am început atunci când am început să renunț și la control, de numai câțiva ani, de când viața a început să îmi și servească lecția iluziei controlului. Interesant este că pandemia a venit peste noi toți cu acest mesaj al inutilității planurilor noastre și o reamintire că tot ce avem este prezentul și modul în care alegem să îl trăim.

Exercițiu: devino conștient de mesajele cu care ai fost crescut.

Completează propozițiile de mai jos cu primele răspunsuri:

Trebuie să …………………..
Mama/ Tata/ Cultura/ Religia spune că trebuie să ………………
Mama/ Tata/ Cultura/ Religia spun că nu trebuie să ………………….
Prietenii spun că nu trebuie să ………….
În jurul meu se spune că în (dezvoltare personală, sexualitate, etc) trebuie să ………………

Interesant este că atunci când ne ascultăm instinctul vom găsi mereu mai multe soluții, însă când vom gândi prin filtrele puse mai sus, vom găsi o singură cale.

Cum te reconectezi la sine, la femeia sălbatică, la instincte?

1 Nu te conforma ideilor altora fără să le chestionezi. Întreabă-te ce vrei și ce nu vrei. Nu ce ai în față este răspunsul, ci ce vrei dacă ai putea avea orice. Îmi place tare întrebarea pe care o pune Clarissa, și o voi reda ca atare căci nu simt că limba română cuprinde „foamea aceea” – What am I hungry for?!

2 Conexiunea piele pe piele despre care vorbim atât de des legat de copii, desre golden hour post-partum, dar despre care puțin înțelegem cât de necesară ne este și nouă. Eu am pus mereu această nevoie pe faptul că am nevoie de atingere, că sunt kinestezică, dar e mai mult de atât, este un confort, o intimitate, o acceptare por cu por.

3 Nu permite nimănui să îți suprime energia vitală, valorile, principiile, ideile. Nu există bun și rău. Există eficient și ineficient, distructiv sau generativ, deși de multe ori avem nevoie de distructiv (pe principiul metaforei – trebuie să spargi ouă ca să faci omletă).

4 Nu sta în preajma oamenilor care își suprimă ei energia vitală, pasiunile, căci ei le vor înfrâna și pe ale tale sau te vor determina să le trăiești pe ale lor. Câți dintre noi nu au simțit că oamenii din jur îi țin pe loc? Câți nu am simțit ușurare uneori când viața ne dus într-o altă directie și ne-a îndepărtat de oameni de care nu am fi avut curaj să ne rupem?

Citate și mesaje cheie:

1. Fii tu – “Să fim noi înșine ne îndepărtează de unii dintre cei din jur, însă a ne conforma cu ceea ce vor ceilalți ne îndepărtează de noi înșine.”

2. Fii puternică – “Să fii puternică nu înseamnă să ai mușchi, ci să-ți întâlnești propria luminozitate fără să fugi, să trăiești în comuniune cu natura ta sălbatică într-un mod propriu. Înseamnă să poți învăța, să poți înfrunta ceea ce cunoști. Înseamnă să reziști și să trăiești.”

3. Exilul ne face să ne redescoperim pe noi înșine – “Deși exilul nu este de dorit ca fiind distractiv, are un avantaj necontestat, căci darurile exilului sunt multe: scoate la iveală slăbiciunile, elimină văitatul, permite o perspectivă vastă, intensifică intuiția, conferă puterea de observare și perspectiva pe care inițiatul nu o poate atinge niciodată.”

4. Iubirea autentică – „Iubirea în forma ei completă este o serie de decese și renașteri. Renunțăm la o etapă, la un aspect al iubirii și primim un altul. Pasiunea moare și apoi este reaprinsă.” Dragostea este singura forță care nu poate fi niciodată stinsă pentru totdeauna.

5. Creștere autentică – „Dacă trăim precum respirăm, inspirăm și eliberăm, nu putem face greșeli.”

6. Fii mândră de trecutul tău – „Fii mândră de cicatricile tale, căci ele sunt martore ale puterii tale și a ceea ce ai îndurat. Cicatricile sunt o hartă a comorilor către sufletul tău.”

“The old one, the One Who Knows, is within us. She thrives in the deepest soul-psyche of women, the ancient and vital wild Self. Her home is that place in time where the spirit of women and the spirit of wolf meet- the place where the mind and instincts mingle, where a woman’s deep life funds her mundane life. It is the point where the I and the Thou kiss, the place where, in all spirit, women run with the wolves.”
Clarissa Pinkola Estes

Ce șochează poate în carte sunt imaginile pe care le creează, folosind des cuvinte precum leșuri, vrăjitoare, oase, sânge, întuneric, umed, pământiu. Face referire la variantele moderne ale poveștilor, care au fost nuanțate și din care s-au eliminat grotescul, violența, întunericul.

În opoziție însă sunt folosite multe asemănări ale femeii cu flori și alte elemente naturale. Femeia este prezentată ca o creatură magică, inventivă, pe care nu o sperie întunericul, vulnerabilitatea ei. Ea vede ce e de văzut, și înlătură ce o sabotează. Refuzul de a mai învăța și de a ne cunoaște întunericul ne adâncește durerea și rănile.

În final, pentru că am menționat mult basmele, Clarissa privind poveștile din perspectiva puterii lor vindecătoare („Povestea are ca scop să ducă spiritul într-o călătorie pentru a găsi ceva pierdut sau ceva care lipsește și să îl aducă înapoi în viața conștientă”), vreau să vă las spre analiză câteva puncte de vedere cu privire la poveștile pe care le spunem copiilor.

Legat conținutul violent, aici aveți un articol despre Frații Grimm, necenzurați, și o opinie despre cum ar trebui să distingem singuri între ce citim și ce nu, în loc de a cumpăra deja cărțile cenzurate. Recunosc, nu aș putea oferi copiilor cartea așa, cu acele acțiuni și imagini, oi fi și eu puritană.
Aici tot despre Frații Grimm.
În același timp, părinții se opun și basmelor care prezintă fetele ca neajutorate și în așteptarea prințului salvator.
Aici o întrebare de la BBC – oare ar trebui să rescriem toate poveștile?