Tu ce meriți?

Mă trezesc la 5.

Cafea, activități, geantă, mașină … fuck! mașina zornăie metalic … mai tare decât acum o săptămână! … Notă mentală – să-l sun pe Alex (la service).

Volan. Listă scrisă, neuronii memoriei au decedat de ceva vreme – service, articole, evenimente, mailouri, copii, cumpărături, bagaj copil 1, acte, centrală, mașină de spălat, mașină service… da, am mai scris o dată, dar e esențial.

Victoriei la 8.

A fost o zi bună, copiii au cooperat, am terminat activitățile propuse.

Yes!

Pantelimon 12:30. Notariat, acte, bani, inutil.

Soare, infern, cald, nervi, trafic, notari, concedii, acte expirate sau pe cale să expire, alergătură inutilă.

Omul de la centrală nu răspunde.

Altex vrea să îmi livreze mașina de spălat în poartă (de parcă aș putea-o căra singură în casă!).

Nu am rezolvat acte, nu am reparat centrala, nu am masină de spălat, dar am un copil răbdător în mașină.

Lidl, cumpărături. Abia văd rafturile și repet continuu de ce am intrat în magazin.

Copilul vorbește cu mine, mintea mea însă nu mai procesează nimic.

Îmi cer scuze și îl rog să mă lase să ajungem acasă, că acum nu mă pot concentra.

Coș, casă de marcat, mașină. Încă un pic și mă pot relaxa.

Mă sui la volan, lacrimi, neputință, singurătate.

Pun mâna pe ea … 4 litere, e maro, se termină în „_ _ L A” … și e de băut.

O desfac și beau cu satisfacție, cu ușurare.

Din spate aud – „Bravo, mami! Măcar atât meriți și tu!

Shit! Cum am ajuns oare să merit o tonă de chimicale, de culoare maro?

Realizez că tot am spus eu anterior, consumând alimente sau băuturi nu chiar sănătoase, că „măcar atât merit și eu”. Revin către el și îi spun că merit mai mult de atât. Măcar verbal să fac un pas în direcția asta.

I talk the talk, but can I walk the walk?

Îmi tot apar mesaje legate de ce merităm în relații și de cum ne formăm din copilărie imaginea asta că nu suntem de iubit, că nu merităm iubire, respect, decât în anumite condiții și știu că o am și eu. Pe atunci părea simplu, să iau note bune, să fiu „cuminte”, ca adult asta se traduce în „fă de toate, but still not good enough”… well, fuck that!

Unde e dreptul nostru de a primi și de a oferi iubire? Eu știu că merit mai mult! Întâi de toate, merit iubirea mea.

Tu ce meriți? Gânduri de weekend …

PS: Sticla de _ _ LA e încă în frigider. One step at a time.

2 comentarii

  1. I talk the talk, but can I walk the walk? tare asta.You can make it!

    Nenea brian Tracy zice fa dimineata 20% din ce nu iti place ca dupa ora 11 cei 80% sunt simpli sau devin stress free pentru ca dispare intersitatea si presiunea acelor 20% pe care nu aveai chef sa ii faci.Are sens asta pt tine? oricum esti femeie puternica si…om.Nu iti ridica nimeni statuie daca te supra-soliciti. one thing at the time.

Lasă un răspuns