Sunt o șoferiță bună, și nu pentru că o afirm eu, sau pentru că nu am accidente sau amenzi la activ, ci pentru că am peste 100.000km conduși, majoritatea în București, iar oamenii cu care am mers în mașină au spus asta despre mine.

Am pornit acest articol întrucât mi-ar plăcea să contribui la masa de șoferițe pricepute, astfel încât să se mai disipeze această prejudecată, cum că femeile conduc prost. În acest context eu am analizat ce fac eu în trafic, ce decizii iau și de ce, pentru a putea împărtăși cu voi acești pași care sper să vă ajute.

Pașii pe care îi voi scrie se aplică evident, în orice situație, însă sunt indispensabili în oraș, cred eu, pentru a conduce nu doar în siguranță, ci și eficient (eficient= a ajunge la destinație într-un timp rezonabil, fără a încălca reguli de circulație).

1. planific traseul în funcție de câte semafoare sunt, eventual câte treceri de pietoni (sunt zone care sunt mai aglomerate din acest punct de vedere), parcare la destinație și evident estimare de trafic pe intervalul orar si fluxul de merg. Acest pas poate fi făcut doar dacă cunoști traseul, însă l-am trecut primul întrucât vreau să o iau cronologic 🙂
2. aleg de multe ori banda întâi, întrucât se mișcă mai repede. Sunt mai puține mașini pe ea și îmi cunosc dimensiunile, deci mă pot strecura liniștită.
3. când aleg banda pe care circul, evaluez ce mașini sunt pe bandă, dacă există mașini de școală sau începători; dacă există camioane, mașini de gunoi, sau alte utilaje grele care pot anticipa că vor demara mai lent și vor accelera mai lent, deci ar fi premise către a mai prinde un semafor; dacă există mașini de transport în comun cu stații sau opriri dese; dacă sunt bicicliști, motocicliști sau alte posibile obstacole, inclusiv de exemplu dacă trotuarul este săpat, pot anticipa că vor exista pietoni care vor circula pe stradă.
4. evaluez mașinile pe lângă care trec pentru a vedea cine lasă mai mult spațiu între mașini, cine stă pe telefon și pleacă mai greu de pe loc, astfel încât voi ști cu aproximație, unde am loc să schimb banda, la nevoie.
5. analizez comportamentul șoferilor în trafic, pentru a identifica șoferii agresivi (de obicei au mișcări agitate stânga – dreapta încercând să depășească, pe orice cale), șoferii „șmecheri” care merg între benzi și nu respecta marcajele nici pe curbă, șoferii care nu semnalizează și nu se asigură. Aici aplic ceea ce am învățat de la un instructor autor, și anume am mereu în minte tabloul străzii pe care conduc, mașini, șoferi, viteză.
6. am aflat și am testat între cunoștintele mele, pentru a valida teoria conform căreia bărbatii sunt șoferi mai buni pentru că au vedere focalizată, tip tunel, în timp ce noi, femeile, avem o vedere periferică mai dezvoltată, și de exemplu noaptea ne obosesc mai degrabă ochii de la luminile de pe stradă, faruri, stopuri etc. Eu am descoperit că dacă sunt obosită nu mă simt confortabil să conduc pe anumite trasee, neiluminate, cu viteză ridicată etc, și țin cont de asta când aleg pe unde merg. Aici lecția ar fi să îți cunoști limitele și să le accepți. Iar dacă nu pot alege, aplic regula de a merge mai încet. decât în mod normal.
7. folosesc waze, ca și aplicație gps și monitorizare trafic. Genială este! Îmi recomandă trasee, îmi arată evoluția în timp real a traficului, probleme în carosabil și echipajele de poliție.
8. atenție la detalii: umbrele ce se mișcă pe sub autobuz, pot fi pietoni ce vor să traverseze, roțile mașinii din fața ta sunt primele indicatoare reale, ale unei schimbări de mers.

Tot ce am spus eu nu exclude asigurarea obligatorie înainte de a executa orice manevră în trafic!

Acestea fiind zise, șofatul eficient constă, din punctul meu de vedere, în multă atenție și anticipare … cam la fel ca atunci când citim cu ardoare toate teoriile de parenting încercând să anticipăm evoluția copiilor și soluțiile pe care le avem la îndemână.

Pentru mersul cu copiii în mașină, iată ce m-a ajutat pe mine să conduc liniștită:

1. pentru perioada când scaunul copilului este întors către înapoi, am condus liniștită având montată o oglindă în care vedeam copilul în oglinda mea. Adică aşa:
2. din experiență nu toți copiii dorm în mașină, deci am încercat să conduc cu ei odihniți, întrucât combinația copil obosit care nu doarme, legat în scaun în timp ce eu mă chinui în trafic, s-a dovedit coșmar.
3. radioul ajută ca zgomot alb și acoperă claxoane, ambulanțe și alte zgomote care ar putea trezi un copil abia adormit.
4. evident am folosit mereu un scaun auto adecvat vârstei copilului și am reglat centurile pe măsura lui.

Să vă fie de folos și să ne vedem în siguranță în trafic!