Ești la locul de joacă!
Ești în autobuz și ne găsești, culmea, deși mergem FOARTE RAR cu autobuzul!
Ești la grădiniță atunci când copilul îți pleacă de acasă cu buzunarele pline de bomboane și tic tac.
Ești în tren, în supermarket, în parc și la petreceri.
Ești peste tot și am obosit să caut metode creative să te refuz politicos zâmbind, iar tu să te uiți tâmp la mine, în timp ce adaugi insistent „lasă, să ia și el o gură”, „lasă, că îi e poftă” …
Nu eu trebuie să las, ci tu!
Dacă tot te-a luat gura dărniciei pe dinainte fără să mă întrebi, măcar fă un pas înapoi când eu spun nu. Nu mă aștept la scuze, dar m-aș bucura să ai bun simț să realizezi că întreci măsura cu un copil care nu îți aparține, iar eu nu îți datorez explicații pentru refuz.
Da, m-am mai relaxat și eu legat de alimentație.
Da, și eu le mai dau copiilor chestii pe care le consider porcării.
Reguli alimentare în familie
Și totuși, am niște reguli pe care nu le încalc (aproape deloc):
- ne spălăm pe mâini când punem mâna pe mâncare (am mereu șervețele umede sau spray dezinfectant în geanta);
- nu ronțăim continuu, ci las repaus alimentar între mese;
- nu dau lichide fix înainte de masă;
- nu amestec fructele cu mâncarea;
- nu le dau sucuri carbogazoase;
- nu le dau dulciuri cu cremă din comerț (biscuiți simpli au mai mâncat, dar niciodată tip eugenia).
Iar tu nu știi în ce situație dintre cele de mai sus ne aflăm, și nici nu ar trebui să îți explic în regim de avarie, când copilului i se scurg ochii (uneori) după ce îi oferi tu. În același timp nu știi dacă copilul are o alergie, o intoleranță, un regim special, iar eu nu o sa știu ce să spun la urgențe ca să identifice sursa alergiei.
Și până la urmă și dacă aleg să încalc o regulă de mai sus, măcar să fie pentru propriul meu folos, nu pentru plăcerea ta, că doar sunt valorile mele cele încălcate.
Însă cel mai dulce moment este când copilul refuză direct. S-a întâmplat de mai multe ori, însă o dată a fost genul de refuz curat, nu genul „nu-mi dă mama voie”, sau „nu cred că ar trebui…”. Eram în trenulețul de la cetatea Râșnov și o doamnă oferă bomboane copiilor mei care stăteau în fața ei. Eu în picioare lângă. După ce eu am zis nu, doamna a insistat. Atunci Vlad a spus clar că el nu mănâncă, că nu sunt sănătoase, și că lui îi face mama acasă bomboane sănătoase. Doamna a rămas fără replică.
Mie îmi este clar că este ceva în noi, o dorință ancestrală, care ne face să ne dorim să îi hrănim pe cei din jur, cu climax la a mânca din mâna noastră. De aceea hrănim și animale la zoo, inclusiv când scrie specific să nu o facem, și chiar și câinii din curțile altora (da, am pățit-o și p-asta), de ce hrănim delfinii în captivitate, de ce ne bucurăm să hrănim porumbeii în parc. Este clar că nu sunt subnutriți nici copiii, nici animalele, dar e greu să gândim uneori dincolo de nevoia noastră de iubire, acceptare, sau ce ne-o mai lipsi …
Totuși, cum oferi dulciuri/sucuri/altele copilului care nu e al tău în parc?
- ochește părintele copilului aflat în bătaia generozității tale.
- întreabă-l dacă îi poți oferi x sau y.
- dacă zice da, toată lumea câștigă.
- dacă zice nu, bate în retragere.
Eu una, din respect pentru ceilalți părinți, NICIODATĂ nu ofer copiilor ceva, nici atunci când ei cer și nici când copiii mei vor să le dea, DECÂT după ce am cerut acordul părintelui copilului respctiv.
Copiii nu sunt nefericiți pentru că nu mânancă vată de zahăr sau alte dulciuri. Nu sunt nefericiți pentru că nu au acces la tehnologie. Noi îi stricăm și îi facem nefericiți atunci când după o libertate excesivă, le tăiem brusc avântul nejustificat. Noi le creăm aceste dependențe pe care nu le mai putem gestiona mai târziu.
Sper să conștientizăm greutate acțiunilor noastre la timp și mai sper primesc și eu înapoi același respect, sau măcar jumătate …
Mămica Autentică 
Ai perfecta dreptate. Mie mi s-a intamplat odata la rand la analize. Ststeam cu baietelul pt exudat. Sinondosmna a scos o punga cu napolitane sa ii ofere. Am crezut ca innebunesc. Daca esti la rand la analize clar esti bolnav, asa ca nu e cazul sa ii oferi altcuiva microbii tai din traista. I-am spus foarte scurt ca ii multumesc, dar copilul e bolnav si are regim alimentar (desi nu avea). S-a uitat toata lumea urat la mine, si chiar am auzit din spate ceva cu „intepata!”. De mentionat ca nu ne-a oferit nimeni loc in fata, desi era singurul copil de la rand.
ApreciazăApreciază
of 😦
ApreciazăApreciază
Doamne, cate priviri urate mi-am luat de la biscuiti, pufuleti, napolitane, acadele…Nu sunt nici cea mai diplomata fiinta din univers si de aici mi s-a dus buhul ca as fi cam dusa. Cert e ca am scapat de alimente nedorite, cel putin prin parcurile pe care le frecventam mai des. Cel mai mult ma enerveaza vecinii care vor sa fie draguti si cand ne retragem seara spre casa le ofera tot felul de dulciuri pentru desert. Dar cum sa inteleaga un copil mic ca nu e voie in momentul ala? Nu mai apuc sa fac nicio manevra si sa le arunc…
ApreciazăApreciază
de aia zic eu ca trebuie sa ajunga mesajul si la ei … si pana la urma poate pricep ca nu e ok … asa cum noi nu mergem sa le spunem ca e nesanatoasa vata de zahar pe care o dau la fiecare iesire, inainte de inghetata si dupa acadele sau gogosi…
ApreciazăApreciază
Nu stiu ce sa zic, dar eu mai hranesc animale pentru ca ma gandesc ca nu are cine si unele sunt chiar piele si os…
Revenind la subiect, si fetitei mele i se ofera diverse, insa sunt oameni care intreaba mai intai. La fel cum sunt si oameni care nu intreaba. Celor din urma le zic frumos ca nu e ok sa ii dea ceva fara sa intrebe, ca nu mananca, ca nu are nevoie etc. Cred ca si in acest caz, explicatia si educarea oamenilor sunt importante. Nu cred ca sunt rau intentionati, ci ca pur si simplu nu se gandesc la alergii, la faptul ca micutul nu e invatat cu dulciuri etc.
ApreciazăApreciază
aia e, ca nu se gandesc … poate ar trebui sa o faca … eu am obosit sa incerc sa educ si uneori chiar nu am chef, cu atat mai mult cu cat apoi tot eu dau explicatii copilului suplimentar dupa ce deja explic continuu de ce respectam reguli de mancare…
ApreciazăApreciază
offf, asta este o mare problema cu care ne confruntam zi de zi!
ApreciazăApreciază
Asta este o problemă de care mă lovesc și eu…când era Tudor mic (adică abia se ținea pe picioare) a trebuit să-i scot din mâini acadele, bomboane și produse de patiserie din acelea din pungă, pe care nu le mănâncă nici câinii…nu știu oamenii de ce o fac. La vremea respectivă pentru a evita discuțiile interminabile (pentru că mi-au auzit urechile și chestii de genul „mama ta nu știe ce e bun”) le spuneam că e alergic. Se blochează și dau înapoi. Din păcate, oamenii nu consideră că fac un lucru rău când împart din junk food-ul pe care îl mănâncă cu un copil străin. Cred că ține de educație…Acum când Tudor a mai crescut, refuz politicos și de cele mai multe ori înțelege și nu se mai repede să ia. Încerc de fiecare dată să-i explic de ce nu e bună bomboana sau pateul și îi ofer o variantă mai safe dacă văd că își dorește foarte tare ceva: car după mine un fruct, un smoothie de la Sloop, sau biscuiți de la Solaris just in case. Uneori mai mâncăm și înghețată în parc, am învățat să-mi aleg bătăliile. Sunt conștientă că nu-l pot ține departe de toate produsele astea dar încerc să aleg cât pot chestii mai OK.
ApreciazăApreciază
da, asa e. si eu am chestii cu mine si cum spuneam si eu mai iau porcarii … gen pufuleti uneori, sau o ocazionala inghetata cand nu am materie prima sa fac acasa, insa indiferent de calitatea sau cantitatea obiectului oferit, mie mi se pare normal sa intrebi. adica, la un adult nu se duc sa ii ofere suc sau bomboane… de ce copiilor le ofera si de ce noi ar trebui sa acceptam? nu sunt singuri pe strada, nu sunt infometati … deci de ce? 😦
ApreciazăApreciază
Asta este o problemă de care mă lovesc și eu…când era Tudor mic (adică abia se ținea pe picioare) a trebuit să-i scot din mâini acadele, bomboane și produse de patiserie din acelea din pungă, pe care nu le mănâncă nici câinii…nu știu oamenii de ce o fac. La vremea respectivă pentru a evita discuțiile interminabile (pentru că mi-au auzit urechile și chestii de genul „mama ta nu știe ce e bun”) le spuneam că e alergic. Se blochează și dau înapoi. Din păcate, oamenii nu consideră că fac un lucru rău când împart din junk food-ul pe care îl mănâncă cu un copil străin. Cred că ține de educație…Acum când Tudor a mai crescut, refuz politicos și de cele mai multe ori înțelege și nu se mai repede să ia. Încerc de fiecare dată să-i explic de ce nu e bună bomboana sau pateul și îi ofer o variantă mai safe dacă văd că își dorește foarte tare ceva: car după mine un fruct, un smoothie de la Sloop, sau biscuiți de la Solaris just in case. Uneori mai mâncăm și înghețată în parc, am învățat să-mi aleg bătăliile. Sunt conștientă că nu-l pot ține departe de toate produsele astea dar încerc să aleg cât pot chestii mai OK.
ApreciazăApreciază
Nu știu de ce comentariul inițial apare de două ori :). Da, ai mare dreptate, de ce nu ne oferă și nouă ca adulți? Nu știu la voi cum este, însă am observat că de regulă lui Tudor îi ofereau chestii persoanele trecute de o anumită vârstă și care oricum consideră că știu mai bine decât tine-mama- ce-i trebuie copilului…
ApreciazăApreciază
la noi a fost fara discrimire de varsta sau de gen :)))
ApreciazăApreciază
Oh, da o problema atat de frecvent intalnita…eu refuz politicos spunand ca oricum nu prea mananca (lucru destul de adevarat, de altfel) si nu vreau sa ii stric pofta de mancare…
ApreciazăApreciază
multa rabdare sa aveti in continuare…
ApreciazăApreciază