Bullying – intimidare, terorizare, brutalizare, se întâmplă chiar acum în școala copilului tău

“Nu există seară în care să nu plâng. 3531445744_a3e1afcd49_o.jpgŞi, de asemenea,  nu există zi în care să nu fiu batjocorită. Colegii în fiecare zi îmi spun: ” Anaaaa, sinucide-te! Nimănui nu o să-i pese. Nimeni nu o să sufere. Sinucide-te, ciudato!”

(cuvintele Anei, 14 ani, care cere ajutor la Telefonul Copilului.)

Sursa foto aici.

Ce poate fi în sufletul copilului care aude asta? Ce poate fi în sufletul copilului care spune asta? 

Mai jos voi descrie campania, veți vedea spoturile campaniei, codul prieteniei, linkuri utile, dar și SOLUȚII! Căci mie îmi plac soluțiile. Nu îmi place să las lucrurile la nivel de awareness, de conștientizare, da, uite avem un fenomen, ci să merg mai departe legat de ce putem face din 3 perspective: părinte, copil, profesor.

Până la participarea mea la conferința de presă a lansării campaniei de mai jos, nici nu am realizat că și eu în școală am fost victima acestui fenomen. Pur și simplu am pus situația pe „așa sunt copiii, mai răi uneori”, iar eu atrăgeam atenția asupra mea prin multele interdicții de acasă (nu dai numărul de telefon, nu ieși afară după o anumită oră, nu pleci din fața blocului etc), care mă izolau cumva de grup și mă făceau să fiu altfel. Adevărul însă era că a fost o perioadă lungă în care eu evitam anumite trasee spre casă, sau evitam să ies în pauze pentru a nu mă întâlni cu personajele care mă vizau. Îmi amintesc că a venit tata o dată la școală și i-a urechiat. După episodul aceste îmi era și mai frică. Practic trăiam o teroare permanentă legat de ce îmi vor face când mă văd din nou. Mergeam nesigură pe mine, încercând să fiu invizibilă.

Scriu aceste rânduri și îmi dau seama că și azi de multe ori ma îndoiesc de mine și realizez că și acele cărămizi fisurate prin bullying și-au pus amprenta asupra stimei mele de sine.

Noi nu aveam un nume pentru asta, iar ai mei cu atât mai puțin puteau știi despre efectele pe termen lung. Dragi părinți, azi nu mai avem scuze! Suntem toți implicați în asta! Fie că suntem părinții victimei, ai agresorului sau ai martorului, toți putem face ceva pentru a diminua acest fenomen.

Ce este bullying-ul (tradus la noi, pe alocuri, cu hărțuire)? via Wikipedia

Bullying-ul este un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare.  Bullying-ul este o acțiune care produce injurii celorlalți efectuată în mod repetat, care se poate manifesta fizic, prin agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea unor daune emoționale. Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunele sau excluderea socială.  Fenomenul de bullying poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane (mobbing), implicând un raport de putere inegal, deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice, psihologice, sociale) pentru a se apăra. Spectatorii (bystanders) sunt și ei persoane implicate în fenomenul de bullying, chiar dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune. 

Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan. Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

  • intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
  • repetat – aceeași persoană este rănită mereu
  • dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.

photo_48328_20151106.jpg

Termenul „bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta, pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri până la violență fizică. Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă etc., iar copii îl învață de la adulți, copii mai mari, televizor.

Campania #FiiPrietenosNuRăutăcios

În aprilie a fost lansată campania națională anti bullying – Clubul Prieteniei – Fii Prietenos, Nu răutăcios! prin colaborarea Cartoon Network și Telefonul copilului, cu Ciprian Marica, ambasador, campanie ce își propune conștientizarea și prevenirea fenomenului, dar și identificarea cazurilor care necesită intervenția specialiștilor.  Toate detaliile le găsiți pe pagina dedicată.

Mesajul lui Ciprian Marica – ambasador al campaniei. 

Și Alex Velea susține campania #FiiPrietenos

Fii prietenos, nu răutăcios! Ia-ți gratuit brățara prieteniei Cartoon Network din magazinele Noriel și du mai departe mesajul anti-bullying.

Fotografia postată de Cartoon Network România.

Sursa foto – Cartoon Network Romania.
#fiiprietenos #ClubulPrieteniei #ClubulPrietenieiCN

Ce putem face? SOLUȚII PENTRU COPII! 

Brosura pentru copii 

  • Cere ajutorul unui adult;
  • Sună la telefonul copilului;
  • Nu permite altor copii să fie agresați.

Cum funcționează telefonul copilului. Arătați copiilor filmul pentru ca ei să afle că pot găsi acolo ajutor.

URMEAZĂ CODUL PRIETENIEI

  1. Fii prietenul tău cel mai bun – poartă-te cu alţii aşa cum vrei să se poarte alţii cu tine;
  2. Fii îngăduitor şi atent – nu judeca oamenii, toată lumea are nevoie de un prieten;
  3. Fii sincer şi de încredere;
  4. Fii loial şi rămâi alături de alţii la nevoie;
  5. Ai curajul să spui „îmi pare rău” dacă ai făcut o greşeală;
  6. Fii gata să ajuţi atunci când cineva are o zi dificilă;
  7. Distrează-te cu prietenii şi invită şi alţi copii să se distreze cu voi!

Ce putem face? SOLUȚII PENTRU PĂRINȚI

  • Fii alături de copil, ca el să îți poată povesti prin ce trece la școală.
  • Dă un nume fenomenului și nu îl ignora. Nu îi ignora nici lui sentimentele.
  • Ascultă-l când vine să vorbească cu tine și fii în „colțul lui”, fără replici de gen „sigur l-ai provocat cu ceva”, „asta-i viața”, „descurcă-te”, „Înjură-l și tu”.
  • Ajută copilul să facă față situației, nu interveni la profesor sau la agresor, căci asta pune mai multă presiune pe un copil care deja se simte neputincios și slab.
  • Copiii devin parte din fenomen (ca victime sau agresori sau martori) din diverse motive, asupra căror putem acționa:
    • se simte total lipsit de putere;
    • nu are încredere în el;
    • încearcă să obțină atenția și admirația colegilor;
    • îi este frică de a fi marginalizat, dacă nu participă;
    • nu înțelege ce simt ceilalți;
    • se eliberează de furia acumulată;
    • trăiește într-o cultură dominată de agresivitate și intimidare;
    • au fost și ei victime la rândul lor.

Ce putem face? SOLUȚII PENTRU PROFESORI

Brosura pentru profesori

  • Încurajează copiii să spună ce se întâmplă în pauze.
  • Creează o cultură a comunicării și împărtășirii și permite copiilor să spună ce au pe suflet, să dea și să primească fedback.
  • Povestește-le despre bullying, ce este, sub ce forme vine, ce efecte are și spune-le ce pot face ei.

Cred că toți copiii ar trebui să vadă spoturile realizate de Cartoon Network. Un exemplu mai jos, mai multe direct pe siteul lor

Pe mine mă impresionează acest spot de câte ori îl aud … Ce este prietenia?

14 comentarii

    • Multumesc pentru feedback. Mentiunea cu a nu implica profesorul se referea la a nu merge parintele la profesor cautand un vinovat si pretinzandu-i sa faca ceva imediat si eventual si in fata copilului victima, care va simti presiunea mai mare.
      Altfel, da sunt de acord, ca profesorii ar trebui sa stie ce se intampla in clasa.

      Apreciază

  1. Foarte buna campania! Felicitari pentru initiativa si implicare. Eu am fost unul dintre copii care au fost agresati la scoala de catre alti copii pentru ca eram de la tara si faceam scoala la oras si multe alte motive absurde. La vremea aceea, nici parintii mei nu stiau cum sa ma ajute( doar s-au dus la diriginta si au sesizat-o , insa fara absolut nici o rezolvare). As fi vrut sa aflu din acest articol niste solutii concrete despre cum sa procedeze parintii in aceste situatii. Mult succes! Faceti un lucru minunat!

    Apreciază

    • Multumesc pentru feedback. Solutii mai concrete decat cele mentionate in articol pot fi discutate de la caz la caz.
      Cel mai important e sa nu ignore si sa explice copilului ce se intampla apoi sa actioneze acolo unde este punctul vulnerabil. De exemplu – daca se simte total lipsit de putere, puteti gasi metode sa ii dati putere acasa- prin puterea decizie, implicare in deciziile familiei, prin responsabilizare.
      Daca nu are încredere în el, atunci il puteti ajuta sa isi identifice (in scris si chiar in desen) punctele forte, sa reflecte la ceea ce s-a intamplat bine in ziua care a trecut si ce a facut el pentru a ajuta pe cineva sau ce succes a avut la scoala sau acasa sau la un atelier.
      Este mult de scris. Vi s-ar parea util un articol pe tema asta? As putea elabora mai mult.

      Apreciază

      • Da. Ar fi foarte de ajutor un astfel de articol cu situatii concrete pentru ca sunt sigura ca sunt adulti, ca si mine, care nu au reusit sa treaca peste o situatie din copilaria lor care i-a marcat si cum ar fi putut sa o rezolve. Ma uit si la copilasul meu de 2 ani care este la cresa de peste un 1 an(ii place acolo si la copii), insa in parc cand mergem impreuna, doar sta si se uita la mine sau la copii cum se joaca. Mereu se intampla in parc, cum incepe sa se joace cu jucariile, imediat vine alt copil si ii smulge din mana jucaria. Instantaneu, incepe sa planga. Ii explic ce s-a intamplat, insa nu vreau sa creada ca tin cu acel copil. Dupa aceea, nu mai face nimic. Iar sta si se uita la mine. Stiu ca este inca mic, insa intrebarea este aceasta situatie tot un fel de bullying? Cum as putea eu, ca parinte, sa il ajut sa se descurce astfel de situatii, fara sa apeleze la agresiune? Multumesc!

        Apreciat de 1 persoană

    • O sa revin cu un nou articol. Multumesc de feedback.
      Legat de situatia descrisa, nu cred ca poate fi calificata ca bullying. Bullyingul este definit ca intentionat (pentru a face rau), repetat si cu dezechlibru de forte. La varsta aceasta copiii nu au atata premeditare, ei traiesc in prezent si pentru ca nu cunosc inca reguli sociale si ce inseamna lucrurile lor versus ale celorlati ei pur si simplu merg si iau ceea ce le atrage atentia.
      Eu abordez situatiile acestea astfel: 1 ii explic copilului care a luat jucaria ca nu era pregatit sa o imparta si il rog sa o inapoieze intrucat este trist si vrea inca sa se joace cu jucaria respectiva 2 copilului meu ii explic ca e normal ce simte si care sunt comportamentele acceptabile (ca celalat copil trebuia sa ceara inainte, dar e prea mic si nu stie inca sa faca asta). nu smulg jucaria inapoi si nu iau niciodata apararea nimanui, ci vorbesc despre fapte. e normal ca el sa nu vrea sa imparta inca, si sa fie trist si furios ca i se ia jucaria, celalalt copil ar fi trebuit sa ceara, iar el, daca nu se mai joaca cu ceva ii poate oferi celuilalt copil alternativa. sau se pot juca impreuna si le pot arata cum. daca sta si nu intelege ce se intampla sau daca primeste mesajul cu „lasa-l si pe el sa se joace” va invata sa faca si el acelasi lucru, sa ia jucariile altora asteptand acelasi raspuns.
      are logica ce spun si crezi ca te ajuta?

      Apreciază

      • Da! Va multumesc foarte mult pentru raspunsul dvs. si cu siguranta, voi continua in aceasta directie. Sper sa fie doar o etapa pentru ca in fiecare zi ce trece, descopar altceva nou despre el.

        Apreciază

      • cu mare drag!
        copiii se transforma constant si noi alaturi de ei, deci mai avem multe de descoperit la ei, important e sa ii privim mereu prin filtrul curiozitatii.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s