Later update (2):
Roxana a renunțat la invitație, iar următoarea extragere a desemnat o nouă câștigătoare – Ema! Felicitări!
Later update:
Câștigătoarele sunt: comentariile 2 și 3, Cornelia și Roxana. Felicitări! Verificați-vă mailurile cu care v-ați înregistrat și aștept curând detaliile de contact.
Stă în colț retrasă, cu privirea în pământ și părul pe un ochi. Blugi rupți, converși murdari, nelipsitul telefon în mână. Se ferește să îmi întâlnească privirea, căci orice interacțiune este o nouă ocazie de eșec. Părinții o pedepsesc luându-i telefonul, profesorii nu o înțeleg.
Este o adolescentă pe care am cunoscut-o însă sigur cunoașteți și voi unul la fel, sau poate îl aveți în casă. Răspunde monosilabic și se refugiază în camera lui cu ușa închisă. Simți mereu cum ți se strânge inima când trântește din nou ușa … ușa camerei … ușa comunicării dintre voi.
Deși nu am încă copii adolescenți, îi văd la cursuri. Lucrez acum cu copii de toate vârstele. Am săptămânal cursuri cu grupe de la 2.5 ani până la 17. Observ la ei că, pe măsură ce cresc, parcă le piere lumina din ochi, nu mai au curaj să ia inițiativa, sunt paralizați de frica de a greși, de a se „face de râs”. În lumea lor, de cele mai multe ori, singura ieșire este plecarea din țară.
Aud povești despre cum aruncă cu ușurință cuvinte grele precum „Sinucide-te, ciudato!„, și studii care arată că patru din cinci adolescenți cu vârsta sub 18 ani din România spun că au fost ținta hărțuirilor în mediul online, Studiul mai arată că doar unul din trei tineri a povestit unei persoane apropiate despre experiența negativă de a fi hărțuit. Cei mai mulți s-au confesat prietenilor (68%), părinților (27%), fraților (19%) și, mai rar, profesorilor sau autorităților (sub 6%). Cei mai mulți însă au decis să nu povestească despre incident.
Pe de altă parte văd părinți care nu știu cum să mai vorbească cu adolescenții lor, care simt că au epuizat toate modalitățile de abordare a lor.
Mie una mi se pare că singura soluție pentru a supraviețui adolescenței, în lumea extremelor în care ne creștem copiii, este să ne păstrăm deschise canalele de comunicare cu ei, privind adolescența curioși de oamenii care vor deveni copiii noștri, mai degrabă decât cu frica că ei vor eșua.
În marea de evenimente adresate părinților, mă bucur să văd acum că există și evenimente pentru părinți de adolescenți și sper să mergeți în număr cât mai mare.
2 invitații gratuite la evenimentul Oanei Moraru
Pe 5 mai Oana Moraru revine în București cu evenimentul Adolescența și anii pregătitori, unde va aborda următoarele teme:
– este adolescența doar un mit?
– să am sau nu încredere în copilul meu?
– cum mă apropii de el când nu mai comunică?
– cum să îl ajut să evite excesele?
– cum mă asigur că încă îi pot ghida alegerile?
– cum îl ajut dacă nu mai învață, dacă a renunțat la școală?
– cum îl ajut să aibă încredereî n el?
– cum îl sprijin într-o lume a presiunii sexului comercial, a snobismului, a influențelor proaste și a manipulării?
– ce rol are școala în viața lui și ce tip de profesor i se potrivește adolescentului?
– care sunt, cu adevărat, nevoile lui la școală? Cum arată o școală pentru mintea și inima tânărului în formare?
– cum îl ajut să își găseasă vocația?
Am privilegiul de a fi partener al evenimentului și vă pot oferi astfel 2 invitați gratuite.
Dacă ai un adolescent acasă, te invit să comentezi la articol, pe blog, spunându-mi ce vârstă are și care este cea mai mare provocare pe care o aveți în prezent.
Pe 28 aprilie după ora 18 voi extrage 2 câștigători pe care îi voi anunța prin email și prin update la articol. Aștept apoi în 24h confimarea participării la eveniment alături de nume complet, email și telefon și voi transmite Oanei inclusiv întrebările voastre.
Dacă nu ai noroc să câștigi o invitație gratuită, prețul unui bilet este 190 lei, iar pentru a rezerva un loc în sală trebuie completat formularul.
Cu cine mă văd pe 5 mai, deci?
Eu! Sper. Am 2 bucati fete minunate dar care se cresc greu…20 si 15 ani. Cu cea mare e parca mai usor, vedem lumina de la capatul tunelului, ne reconectam mai usor, cu cea.mica parca imi pierd mai repede rabdarea. Dar ma rog, eu sunt optimista si am incredere in ele.
ApreciazăApreciază
Mai nou se pare ca adolescenta se termina la 24 de ani …deci … mai e… sa fie bine! Succes!
ApreciazăApreciază
Eu am fetele de 12 si 11 ani si imi este mai greu cu cea mare pentru ca nu are incredere in ea. Se pare ca n-am fost suficient de incurajatoare si optimista privind performantele ei, alegerile si rezultatele ei, astfel ca toate comentariile, comparatiile cu sora ei sau colegii de clasa au afectat increderea in ea. As vrea sa o vad spunand ca aspira la 10 (nu la 9, cum face acum) si sa aiba incredere sa-si spuna parerea si sa raspunda la scoala, asumandu-si opinia.
ApreciazăApreciază
Multumesc si mult succes!
ApreciazăApreciază
Buna ziua! Laudabila initiativa, de foarte mult timp imi doresc sa particip la o conferinta a Oanei, dar costurile sunt cam piperate… 😊 Am o fata de 12 ani si un baiat de 10 ani. Sunt ingrijorata de violenta de limbaj si de actiune a adolescentilor si doritoare sa aflu cum pot sa le fiu alaturi in situatii de criza (mai ales ca fata este mai introvertita si se deschide mai greu fata de mine). Multumesc!
ApreciazăApreciază
Multumesc si mult succes!
ApreciazăApreciază
Fetitele mele sunt inca micute (2 si 4,7 ani) insa niciodata nu e prea devreme sau prea tarziu sa aflii detaliile pline de sens si intelepciune ale Oanei Morar. Pana la perioada adolescentei trebuie sa fii pregatit ca parinte si deja sa iti formezi o relatie frumoasa si sanatoasa cu copiii. Eu asta imi doresc, sa stiu cat mai multe, sa ma pregatesc si sa am o relatie bine formata cu ele inca de mici, sa primim adolescenta cu bratele deschise si cu increderea ca ele stiu ca putem discuta orice, ca o sa fiu mereu langa ele.
ApreciazăApreciază
Mult succes! Iti recomand cu drag si celelalte evenimente ale Oanei, adresate copiilor mai mici 🙂
ApreciazăApreciază
Bună. Eu lucrez cu adolescenți din postura de consilier vocațional și nu numai Oana Moraru este o inspirație pentru mine. Setez intenția să ajung să o ascult sa ma bucur de învățăturile și energia ei Mulțumesc
ApreciazăApreciază
Cu cat sunt mai multi oameni inspirationali, cu atat mai bine. Succes!
ApreciazăApreciază
[…] vreo două săptămâni povesteam puțin despre adolescenți. Chiar mă uitam pe fotografiile mele (puține) de pe atunci și îmi aminteam ce trăznăi făceam […]
ApreciazăApreciază