#MeToo – da, și eu, la fel ca și tine

#MeToo
Eram în tramvai, mergeam acasă. Era noapte deși nu era târziu. Stăteam zgribulită pe scaun, lângă ușă, în tramvaiul 14, ultima stație spre casă, lângă Spitalul Sf Pantelimon. În fața mea, pe scară, a apărut un individ care a început să se uite insistent. Am observat dar i-am evitat privirea, căutand variante optime de a coborî din tramvai fără incidente. Cu privirea în jos am observat că își scosese penisul din pantaloni și îl freca uitându-se la mine. Aveam 18-19 ani și nu eram sigură în tramvai … Nu mai stiu cum am coborât, dar știu că a coborât și a mers în spatele meu o vreme. Eu m-am grăbit și m-am apropiat de oameni. Nu m-am mai uitat înapoi. Am ajuns cu bine acasă. 
 
Mi-am amintit atunci un alt episod de când eram mică, 7-8 ani, și am găsit un individ masturbându-se în scara blocului, cu ochii la noi cum ne jucam afară. Pe vremea aceea copiii se jucau liberi pe stradă, scara blocului nu avea interfon. Nu știam eu ce făcea omul, dar am simțit că nu era în regulă ca un adult să stea cu penisul pe afară în public.
 
Toata viața trăită între blocurile gri ale Pantelimonului, cu vizite dese spre Socului, Obor, am fost strigată în fel și chip, mi s-a pus mâna pe păr, pe fund de mai multe ori, în tramvaie și autobuze, mi-au fost șoptite perversiuni în parc de către bătrâni, am fost fluierată pe stradă și hărțuită la telefon.
 

Și acum îmi este frică să merg uneori singură pe stradă, cu atât mai mult dacă este întuneric.

Chiar aseară am dus cu mașina o prietenă acasă și, din politețe, a spus să o las la bulevard, să nu intru printre blocuri. Am insistat spunându-i că vreau să fie în siguranță și am auzit-o ușurată.
Multe dintre noi trăim de ani de zile cu frică, căci hărțuirea asta, un alt fel de bullying, ne ține într-o teroare constantă și frica de anu fi în siguranță … nicăieri.
Sper din suflet ca fata mea să nu ajungă să trăiască aceste sentimente. Alătura-te și tu campaniei #METOO și spune povestea ta. 
E important să se vadă magnitudinea fenomenului, iar rezultate se văd deja, în bărbații care se regăsesc în aceste povești și realizează cât au greșit. Timpul nu se mai întoarce, însă ei pot crește băieții lor în mod diferit.
Au scris despre asta și Bogdana, Ioana. Scrie multă lume deja pe facebook – #metoo.
A apărut și un răspuns #HowIWillChange!
Hai că se poate!

Un comentariu

  1. Aveam vreo 10 ani si ma grabeam pe drumul spre scoala; Balta Alba. Un barbat s- a apropiat de mine si a inceput sa-mi puna intrebari legate de … forma sînilor mei propunindu-mi sa merg la el sa fac o baie; am simtit ca ceva nu e in regula si am inceput sa chem un cîine vagabond (eram prietena cu cîinii cartierului) sperind incoltita ca poate îi e frica de cîini. Nu ii era frica dar noroc ca ma apropiam de scoala si strada cam pustie atunci se mai umplea de oameni. Asa am scapat. Dar nu am scapat de soapte mizere, pipaieli, vulgaritati aruncate pe strada, in tramvai, de aglomeratia din tramvai in care abia puteai sa te misti si se frecau de mine; unul isi bagase servieta diplomat intre picioarele mele si isi intorsese mina in dreptul minerului profitind de faptul ca abiaputeai respira . Am oroare de aglomeratie acum si de frecusul cu oameni. In Singapore (In Asia) poti umbla singura noaptea ca nu ti se intimpla nimic, exista inca pedeapsa cu moartea. In Romania mi-era frica, iar acum dupa lasarea intunericului nu-mi mai vine sa ies nicaieri.

Lasă un răspuns