Later edit: un video funny care să vă motiveze să citiți până la capăt și să vă determine să explorați mai mult.

Mă uit pe geam, de la biroul meu, din noul apartament (m-am mutat din nou, recent). Brusc, copacii tomnatici, dezbrăcați de frunze, se îmbracă în metafore. Prin cap îmi umblă gânduri de letting go, amintiri cu tot soiul de oameni, tristeți, dezamăgiri, soarele îmi amintește de relații dezamăgitoare de-o vară, ruginiul aduce în conștient o relație începută toamna, frigul amintește de cea mai lungă dintre ele, începută iarna. Corpul îmi este străbătut de un amestec de dezamăgire, furie, singurătate, neputință, gol și toate se adună ca un nod în gât. Mâinile mi-au înghețat, picioarele s-au supraîncălzit, pulsul este accelerat, corpul meu se pregătește de fugă. Nu pot să fug, unde să fug? De ce aș fugi de fapt, de mine?

Lacrimi șiroiesc pe obraji și îmi vine să urlu, dar nu pot, nu e momentul, nu e contextul. Îmi pun căștile cu muzică la maxim, așa cum făceam când eram mică. Muzica mă conține, mă susține, mă ajută să mă eliberez, să plâng și să mă ridic din nou, așa cum nu a făcut-o niciun om pe această planetă, până acum. Oamenii vin și pleacă, muzica este singura care a fost mereu acolo.

Music is a heartbeat that never stops, beauty that never fades, a friend that’s always there, a lover that never leaves.

Nu prea înțeleg ce simt și de ce. Viața mea nu este perfectă, dar este foarte bună și chiar îmi place cum trăiesc, fac ce îmi place, am fost la 2 super concerte în 2 zile, m-am văzut cu mulți oameni, am cunoscut oameni faini, m-am văzut cu prieteni vechi, am cântat, am râs, am dansat, m-am simțit văzută, apreciată, răsfățată, am dormit puțin, dar a meritat fiecare minut. Îmi dau seama că este o diferență de la cer la pământ față de acum două-trei zile când mă simțeam super puternică, în control, de parcă puteam muta munții din loc, și … mă uit în calendar. Acum 3 zile eram la ovulație. Așa se explică (aproape) totul. Realizez, din nou, că un eventual partener ar fi confuz să vadă aceste stări consecutive și i-ar fi, sigur, greu să înțeleagă. Partea bună este că uneori e suficient să accepți, nu trebuie să înțelegi (iar eu pot să explic detaliat).

Am decis să scriu acest articol, într-o dimineață în care și eu m-am simțit un pic dusă cu pluta, similar episodului recent descris mai sus. Am văzut cumva astfel și perspectiva bărbaților care spun (des) despre femei că sunt „nebune” și că nu le poate înțelege nimeni.

Răspunsul scurt este că, dacă definim această „nebunie” ca fiind o trecere bruscă de la o stare la alta, chiar suntem uneori „nebune”.

Răspunsul lung urmează, căci resetarea noastră se face la (aproximativ) 28 de zile, comparativ cu ritmul masculin de resetare la 24h, adică noi o luăm de la început la fiecare 28 de zile, timp în care stările noastre trec ușor de la agonie la extaz.

Scriu acest articol deopotrivă pentru femei și bărbați, căci mi-aș dori să văd bărbați mai conștienți și toleranți și femei mai blânde cu ele.

Fiecare lună, ciclu menstrual corect numit, are 4 etape, fiecare etapă durează aproximativ 5-8 zile și este dominată de un hormon, deci aduce o energie diferită, emoții diferite. Pentru o simplificare putem asemui etapele cu anotimpurile: iarna (menstruația), primăvara (faza foliculară), vara (ovulația) și toamna (faza luteală). Desigur, ca în orice teorie care nu are la bază matematică, lucrurile nu sunt atât de clare și aliniate, unele etape se suprapun etc, DAR ideile de bază rămân, iar eu vreau să luați de aici o informație simplă, ușor de integrat, nu să ne dăm doctorate în endocrinologie.  

Un comentariu înainte să detaliez – etapele descrise mai jos, într-un ciclu clasic, se referă la o femeie care nu este/nu rămâne însărcinată.

1 Etapa menstruală

Estrogenul și progesteronul sunt scăzute, corpul eliberează prostaglandine, care au fost legate de diagnosticarea depresiei. Cu estrogen spre zero, scade și nivelul de energie, apar diversele manifestări specifice menstruației – ceea ce noi popular numim greșit „ciclu” – (crampe abdominale, dureri de cap, sâni sensibili etc). Este momentul să fim mai blânde cu noi, cam nimic nu ne convine, hainele nu ne mai vin bine, oricum nu avem nimic de îmbrăcat, putem fi critice etc. Simțim nevoia să zacem în canapea la cald, ne ajută un ceai cald, o îmbrățișare lungă.

2 Etapa foliculară

Hormonul dominant este FSH (foliculostimulant), cresc progesteronul și estrogenul, crește și libidoul, crește energia. Pe măsură ce estrogenul crește din nou, începem să ne simțim mai focusate și mai atente. FSH ajută creșterea estrogenului și ține progesteronul scăzut, pentru a dezvolta ovulele.

Este o etapă bună să facem lucruri de care nu avem chef în mod normal, căci acum avem extra energie. Atenție însă, nivelul ridicat de hormoni poate crește și nivelul de anxietate, deci este important să echilibrăm balanța cu activități care ne aduc liniște, fie că este yoga, meditație, înot, sau oameni care ne aduc senzație de siguranță.

3 Ovulația

Hormonul luteinizant (LH) crește brusc, estrogenul atinge nivel maxim și începe să scadă, progesteronul crește. Suntem încă sub influența energiei creatoare, ne simțim puternice, frumoase, sexy, chiar dacă la exterior pielea începe să dea semne de adolescență.

Ovulația este momentul când instalăm aplicații de dating, când ieșim mai des la întâlniri, când suntem mai deschise către parteneri, căci corpul nostru are ca scop reproducerea, iar acesta este momentul ideal.

Aș recomanda însă să evităm să întâlnim oameni noi fix în această perioadă întrucât o să fim mai înclinate să trecem cu vederea lucruri care nu ne plac, șă facem mai multe compromisuri, să fim mai puțin atente la nevoile noastre. Ideal să ne vedem cu partenerul stabil, căci sigur bărbații vor aprecia această parte jucăușă a noastră.

La sfârșitul etapei hormonii scad relativ brusc.

4 Etapa luteală

Crește din nou nivelul hormonilor progesteron (în special) și (puțin) estrogen, iar pe final scad brusc (pentru că nu a fost nevoie de ei să susțină o sarcină), determinând ceea ce numim PMS, sindrom pre-menstrual, caracterizat des prin emoții extreme, tristețe, furie, iritabilitate din orice. Estrogenul conține și serotonină, care echilibrează somnul, deci scădearea lui determină și o calitate mai scăzută a somnului, care susține iritabilitatea.

Lucruri pe care le fac eu pentru a fi conștientă de cele de mai sus:

• îmi urmăresc constant ciclul menstrual cu 2 aplicații: una de urmărire a menstruației – Clue – și una de urmărire a emoțiilor – Daylio. Pentru urmărirea emoțiilor mai am o aplicație simpatică, How we feel. Mai jos print screens din aplicații dintr-o lună oarecare, dar pe care se pot vedea deja corelații. Desigur, contextul personal influențează și el, ceea ce se vede acolo, dar pentru exemplificare este suficient nivelul de detaliu 🙂
• am pus în calendarul de acasă zilele de PMS, cele mai grele, și am explicat copiilor ce se petrece cu mine în acea perioadă și de ce mă ajută să coopereze mai bine, că eu tind să fiu mai irascibilă. Mi se pare important și pentru fiică-mea, de 11 ani, să aibă deja acest nivel de informație, dar și pentru viitorul bărbat din casa mea, fi-miu de 13 ani.

Acestea toate ar fi subiectul uneia dintre primele conversații reale cu un partener (dincolo de etapa de dating, acomodare, atunci când devine relevant).

Peste toate informațiile astea, adaug faptul că intervențiile hormonale, cele mai comune fiind contraceptivele folosite de femei, interferează cu acest ciclu, atât de mult încât sunt studii care demonstrează că alegem parteneri nepotriviți atunci când luăm pastile. Ne mai miră numărul de divorțuri?

#FoodForThought – uitați-vă în ce etapă v-ați ales partenerii și cum a evoluat relația și dacă există vreo corelație.

Mai mult, produsele cosmetice conțin și ele hormoni, la fel și mâncarea și toate pot interfera, accentua sau domoli stările noastre.

Alt exemplu de influență concretă: contracepția hormonală scade libidoul femeii, iar asta o poate face să rămână cu un partener cu un libido scăzut, însă, de îndată ce ea renunță la pastile, fie pentru a concepe un copil, fie pentru că sunt interzise peste 35 de ani, incompatibilitatea se vede atât de tare încât, cel mai des, soluția este, din nou, divorțul. SAU el este fericit că nu mai folosește prezervativ, dar nu înțelege de ce, brusc, ea (pare că) nu îl mai dorește la fel ca înainte.

Desigur, aici putem deschide o altă dezbatere legată de motivul pentru care noi, femeile, ne asumăm (prea des) total acest rol contraceptiv, dându-ne peste cap organismul. Răspunsul meu a fost că nu știam atunci, ce știu acum. Care este răspunsul tău?

Acestea fiind zise, dragi bărbați, și noi suntem uneori în întuneric, iar uneori răspunsul clasic „ce ai?” „nimic” poate însemna chiar că nici noi nu ne dăm seama ce se întâmplă, de ce simțim ce simțim, de ce o reacție intensă etc.

Apelul meu de azi este către comunicare, nu justificare. Nu cred că schimbările hormonale sunt o scuză pentru orice comportament, dar nici că merităm etichetele pe care le primim.

Îmi doresc să trăim frumos, conștient, liber. Putem folosi aceste detalii pentru a fi mai blânde cu noi, pentru a ne planifica altfel activitatea, pentru a nu mai avea așteptarea că vom funcționa în fiecare zi la fel, de parcă în fiecare dimineață o luăm de la zero.

Nu, nu suntem bărbați, nu o luăm de la zero și nici măcar de unde am rămas, în fiecare zi dimineață. O luăm de unde ne dictează corpul nostru, iar în spatele acelei percepute „nebunii”, există enorm de multă frumusețe, dar ea poate fi văzută numai printr-un filtru blând.