nici că puteai alege un moment mai prost să devii mamă. Glumesc, desigur 🙂 .Nu există momente bune și proaste, căci apariția unui copil pe lume rareori se întâmplă exact atunci când ne dorim.
De ce am început însă articolul așa? Pentru că suntem înconjurați de radicalism de care eu una m-am săturat. După ce vei intra (dacă nu ești deja) în grupuri de mămici pe facebook, te vor lovi tot soiul de sentimente de insecuritate, de vină, de frică, de gelozie. Parcă numai copilul tău plânge, parcă numai la tine în casă e dezastru, numai tu nu ai timp de manichiură, numai tu îți faci coc pentru a acoperi părul nespălat … După ce că ești epuizată și că uneori nu știi încotro să o apuci, vei fi pusă la zid, sau te vei pune singură, întrucât vei afla că oricum ai greșit tot ce ai făcut până în prezent.
- Nu ai putut naște natural, că doar nasc femeile dintodeauna, iar corpul nostru este perfect adaptat?
- Nu ai putut alăpta din prima zi? pfuai … colostrul este vital pentru copii…
- Ai ratat ora magică, care era cheia atașamentului între tine și copil?
- Ai plimbat copilul în cărucior și nu în sistem ergonomic? etc
De aici să curgă sentimentele de vinovăție, căci deja l-ai traumatizat de 4 ori.
Pe ele vei construi imaginea familiei perfecte, din fotografiile idilice postate de toți prietenii tăi pe facebook, de zici că numai la voi în casă e stres și oboseală. Ei bine, nimeni nu își face poze când se ceartă și evident nimeni nu posteaz pe facebook. Am aflat asta după ce, în culmea frustrării, eu personal am luat la rând familii din jurul meu, le-am trimis mesaje private și i-am întrebat dacă sunt chiar așa fericiți cum par online – deci e testată. O singură persoană a răspuns pozitiv. Probleme avem cu toții, conflictele sunt parte din viață și ne ajută să creștem. Eu una de atunci am încetat să mai distribui fotografii cu noi ca familia perfectă (deși nu asta era intenția mea), nu suntem perfecți și nu mi-a plăcut faptul că și despre mine imaginea propagată era aceeași. În plus am început să dau mai mult din casă, întrucât mi se pare important să trecem peste fata morgana a digitalului și să vedem realitatea cu bune și rele (și am scris despre țipat, despre probleme în cuplu a scris mai mult El etc…)
În plus, vei afla nu doar că ai greșit, dar că ai ratat oportunități unice. Vei afla cum va crește copilul tău cu traume și va îngroșa coada la terapeut. Mie asta mi s-a părut mereu exagerare și mă bucur că i-am găsit și numele – este un tip de fallacy, viciu de argumentare, folosit des prin media și politică, prin care practic „faci din țânțar armăsar”. Mai multe tipuri de fallacy sunt studiate la gândire critică, și este incredibil cât de multe sunt folosite în parenting. Revin pe tema asta.
Și după toate astea eu vin și îți spun că există soluții. După ce și eu am ajuns în terapie când primul copil avea 9 luni, și primul lucru pe care l-am auzit a fost că toate mamele trec prin asta, după ani de vinovăție că am tot dat-o în bară cu diverse, aflu că soluția este în noi. La propriu!
Creierul nostru este capabil de neuroplasticitate, iar atașamentul copilului de persoana care are grijă de el, îl scutește de multe traume. Renunță deci la vinovăție, că nu ajută pe nimeni. Copiii sunt mai puternici decât credem noi. Creierul nostru se modifică se adaptează continuu, fiecare acțiune pe care o facem întărește sau șterge rețele neuronale, deci hai să le întărim de azi pe cele pe care le dorim, în loc să ne văităm că am ratat ceva.
Până la urmă ce va conta?
- Va conta dacă ai bifat toate teoriile moderne sau va conta că ai fost acolo alături de copilul tău?
- Va conta că ai vrut să fii perfectă sau va conta faptul că el a putut să vadă că oamenii greșesc și se iubesc chiar și așa?
- Va conta că a mâncat numai mâncare bio sau că a mâncat alături de voi la masă diversificat și cât de curat se poate în ziua de azi?
- Va conta că i-ai vorbit 3000 de cuvinte pe zi sau că l-ai privit în ochi lung, într-o conectare inimă la inimă?
- Va conta oare atât de mult dacă ai spus un bravo sau mai degrabă va conta că l-ai încurajat acolo unde pentru unii „nu e voie”?
- Va conta mai mult că ai răbufnit uneori și ai țipat la el sau va conta că ți-ai recunoscut greșeala și ți-ai cerut scuze?
- Va conta că i-ai dat voie să facă orice sau mai degrabă faptul că ai știut să pui uneori limite și că te-ai oprit să îi explici lumea pe înțelesul lui?
Nu mă înțelege greșit. Nu susțin creșterea copilului cu țipete, pedepse, recompense etc, dar nici inducerea fricii în părinți care de multe ori știu atât de multe „așa nu”, încât nu mai văd capătul tunelului. Nu va conta că ai avut manduca sau scutece textile, sau haine de merinos și saltele de cocos, nici proiectoare de stele sau leagăne electrice.
A fi părinte este cea mai grea meserie, nu pentru că iei decizii zi de zi, nu pentru că pare o luptă continuă cu un preșcolar care urlă, nu pentru că nu dormi noaptea sau că aruncă mâncare pe jos, ci pentru că nu poți să știi niciodată cu adevărat dacă faci bine sau nu.
Vei ști poate numai când îți vei vedea copilul adult, realizat, părinte la rândul lui, frumos, autentic, deschis, împlinit, capabil să greșească, să trăiască, să iubească cu toată ființa lui.
Până atunci putem face doar ce ne spune inima și să sperăm că va ieși bine! Tu ești mama copilului tău, iar el te-a ales pe tine, voi sunteți yin și yang, iar povestea voastră nu e a mea, nu e a altora, ci doar a voastră și o veți scrie cum simțiți.
Am ales să scriu aici numai despre partea negativă a grupurilor și a expunerii pe facebook, deși știu și eu că exista și reversul medaliei – grupuri în care mamele chiar primesc sprijin la nevoie. În același timp știu că după milioane de ani în care am căutat în jurul nostru pericolul, creierul nostru asta va vedea în primul rând, iar oamenii care îți vor spune că ai dat-o în bară vor fi mai vocali decât ceilalți, întrucât e mai ușor să criticăm, decât să construim.
Am scris acest articol ca răspuns la provocarea lansată de Ioana, Prințesa Urbană, în cadrul cursului de #parentingpesteasteptari, de la #ScoalaFlanco.
Surs foto – https://www.pexels.com/.
[…] Draga proaspata mama […]
ApreciazăApreciază
[…] si despre cat de puternici sunt, de fapt, copiii, a scris frumos Lucia Radu-Simotam, articolul este aici. „A fi părinte este cea mai grea meserie, nu pentru că iei decizii zi de zi, nu pentru […]
ApreciazăApreciază
[…] lor de vedere, și cum ea a fost prima persoană care mi-a spus că nu sunt singură, că toate mamele noi trec prin aceste etape. Doamne, ce […]
ApreciazăApreciază
[…] bucură-te de tot ceea ce îți oferă, căci te va ajuta să crești. Iar la capătul drumului, dragă mamă, vei fi o femeie mai puternică, mai hotărâtă, mai feminină și mai iubită, căci ochii […]
ApreciazăApreciază