Când eram copil, partenerul perfect era … erau mulți. Provenită fiind dintr-o familie tradițională, unde domnea patriarhatul iar femeile erau la dispoziția barbatului unic al casei, hotărâsem că eu voi avea mai mulți bărbați: unul să gătească, unul să calce, unul să facă curat, unul să îmi aducă flori … câte nevoi, atâția bărbați.

O vreme lungă apoi El trebuia să fie blond cu ochi albaștri, iar prima iubire a și fost așa. Cred că asta mi se trage de la faptul că eu mi-am dorit mult de tot să fiu blondă cu ochi albaștri. Visam că o să mă fac mare, mă voi vopsi blondă și îmi voi lua lentile de contact. Multă vreme culoarea ochilor a fost decisivă.  [între timp mi-am produs singură bărbatul cu ochi albaștri, acum aproape 6 ani]

Dincolo de trăsăturile fizice (să fie frumos), trebuia să mai fie: deștept, amuzant, fidel (da, eu voiam asta, cea care voia vreo 10 bărbați :)), îngrijit, bun, blând, generos, respectuos, înțelegător, iubitor … nu am zis nimic de bani pentru că eu am muncit de la 15 ani, și chiar am frustrat câțiva neacceptând să „îmi facă cinste” (plătind 50-50) și mergând doar în locații pe care mi le permiteam – uneori doar în parc.

Apoi am crescut și nu am mai avut tipare… doar să fie înalt. Nu am mai avut un ideal … exista însă ideea unui mai bun relativ, care se raporta mereu la ce îmi lipsea în relația curentă. Și ieșeam din relație focusată pe ce nu aveam, iar următorul partener acoperea exact acele lipsuri, însă aducea altele noi, de multe ori mai mari chiar … Și povestea a fost pe repeat mai mulți ani … până când am stat singură o perioadă, iar apoi nu mi-am mai dorit nimic.

Și după nimic l-am cunoscut pe Dan, care a devenit soț și tatăl copiilor mei. Articolul nu e despre el, nu e perfect …

Fantoma partenerului ideal sabotează relația curentă.

Simt că ne aflăm într-un consumerism relațional, în care schimbăm relațiile ca pe șosete, că doar:

• „Mai sunt pești în baltă!”
• „True love is right around the corner.”
• „The one that got away.”
• „Întotdeauna se poate mai bine.”

Asta văd în jur, unde rata celor care își doresc să încheie relațiile este îngrozitor de mare, mai mare decât cea a divorțurilor, întrucât mulți rămân din varii motive doar la nivel de intenție… ne grăbim să ieșim din relații de parcă facem swipe pe telefon. Nu mai avem timp de nimic și atunci de ce am mai pierde vremea?

Aici mi-a plăcut ce a spus Gaspar la conferința de sâmbătă – să ne păstrăm credința că partenerul nostru nu se comportă într-un fel cu care noi nu rezonăm din răutate, ci pentru că suferă. Asta nu înseamnă să stai într-o relație abuzivă, doar pentru că are și el traume din copilărie. Să nu exagerăm!

În orice relație există lipsuri de ambele părți, iar dacă combinăm nemulțumirile acestea cu stresul și oboseala (mai ales când vorbim despre cupluri cu copii) – accentuate de vârstă – alături de fapul că dintotdeauna ni s-a inoculat prin povești și filme americane ideea acestui unic om perfect pentru noi (acea iubire unică salvatoare), care are 3 caracteristici: e perfect, e unic și există, și apoi înmulțim cu rata divorțurilor din jurul nostru, vom obține șansele de a sfârși în divorț. Apropos în 2015 rata a fost de 1 din 4.

Tu câte șanse ai să ajungi la divorț? O matematică foarte simplificată 🙂 

Pe baza celor de mai sus , o ecuație:

• [(N+S)*K]/100,

• N – gradul de nemulțumire de la 0 la 100,
• S – nivelul de stres de la 0 la 100
• K – credința în partenerul ideal, unic pe lume, cu valori 0 sau 100 – căci dacă crezi chiar si 1% este un răspuns pozitiv.

În 2014 am ajuns la o răscruce de drumuri. Nu am scris eu despre asta, cât a scris El, aici și aici. Urmează partea a IIIa. Și eu atunci pe lângă nemulțumiri, probleme, certuri aveam în minte ideea că poate „it is not meant to”, „he is not the one”, „perechea mea există undeva în lume” … Total greșit!

Am ajuns astăzi să cred că nu există un om perfect pentru fiecare din noi – cel puțin nu în accepțiunea de perfect=scoruri maxime la toate criteriile noastre de eligibilitate.

În primul rând pentru că noțiunea de perfect nu există, iar ea este oricum un ideal, un superlativ, care nu suportă comparație (un bărbat nu e mai perfect ca altul, poate fi mai sensibil, mai amuzant, mai…). Deci din acest punct de vedere cred că fiecare ar trebui să își definească perfecțiunea asta, în mod palpabil.

În plus, eu nu sunt aceeași azi ca ieri și voi fi alta mâine. Fiecare experiență ne transformă și ne ajută să creștem. Fiecare atelier, conferință, articol, carte sau film, fiecare om pe care îl întalnim adaugă sau schimbă ceva în noi. Cum ar putea atunci exista un perfect care să acopere toate stările acestea?

Eu cred, așa cum spune și teoria IMAGO, că persoana de care ne îndrăgostim nu este una oarecare, ci acea persoană care ne va frustra maxim, în același mod în care au făcut-o persoanele care ne-au crescut. De ce? Pentru a ne ajuta să creștem, să ne vindecăm.

Mai spune teoria asta, că există 3 stadii ale iubirii:

1. Iubirea romantică – Te iubesc pentru că am nevoie de tine.
2. Luptele de putere.
3. Iubirea adultă – Am nevoie de tine pentru că te iubesc.

Matematica iubirii 

Iar dacă ajungi la o despărțire, decizia nu trebuie luată pe ce ar putea fi (fantoma sus menționată), ci pe ceea ce este, bun sau rău. Și dacă tot vorbim de matematică iată o curbă logaritmică. Asta pentru a răspunde celor care s-au grăbit să spună că schimbi omul cu alt om. Întrebarea mea a fost până când?

Și este asta oare fericire?

Și în final, nu uitați că este responsabilitatea noastră să fim fericiți, iar singurul lucru în controlul nostru este propriul comportament. Cred că am fi mai fericiți dacă nu am mai căuta fericirea în exterior și dacă nu i-am mai conferi unei alte persoane puterea de a ne da și de a ne lua aceasta fericire.

O viață împlinită să avem, ca și copiii noștri să aibă modele de părinți fericiți!

Rețineți că relațiile nu sunt opționale și nici conflictele! Ambele sunt surse de creștere. 

Și un banc apropos de perfecțiune…

La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege si cumpara un sot.
La intrare sunt afisate regulile de functionare ale magazinului:
– Poti vizita magazinul O SINGURA DATA!
– Sunt 6 etaje si caracteristicile barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior.
– Poti alege orice barbat de la un etaj, sau poti urca la etajul urmator.
– Nu te poti intoarce la etajul inferior!
O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a gasi un barbat care sa ii tina companie.
La etajul unu, pe usa este urmatorul afis: Acesti barbati au un loc de munca!
Femeia decide sa mearga la etajul urmator. La etajul al doilea pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii!
Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator. La etajul al treilea pe usa este urmatorul afis: Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii si sunt extrem de frumosi!
“Wow” isi spune femeia, insa hotaraste sa mearga la etajul urmator.
La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa!
Incredibil! exclama femeia. Cu greu pot rezista! Insa decide sa mearga la etajul urmator. La etajul cinci pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa si sunt extrem de romantici!
Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel.
La etajul sase se afla urmatorul afis: Esti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui a acestui etaj. Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie…
Multumim pentru ca ati ales sa vizitati magazinul nostru!

Vis a vis de acest magazin, s-a deschis unul asemanator de unde barbatii isi pot cumpara o nevasta.
La primul etaj sunt femei care sunt inebunite dupa sex.
La etajul doi sunt femei care sunt inebunite dupa sex si nu te bat la cap.
Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati!

Despre relații, atașament, comunicare Gaspar a spus multe sâmbătă, și vă invit să urmăriți #RevolutiaRelationalainRomania pe Facebook dar și articolele bloggeritelor prezente la eveniment Ana, Anca, Iuliana care au scris până în prezent.

Mi se pare foarte frumos cum din fiecare articol poți culege o informație, iar la final vei avea un tablou cât de complet se poate. Perfect putea fi doar dacă erai în sală!