Un necrolog BUNULUI SIMȚ

Aduc astăzi omagiu BUNULUI SIMȚ, bun și drag prieten, care s-a aflat alături de noi pentru multe generații înaintea acesteia pe care o trăim. Nimeni nu știe exact câți ani avea, căci datele despre el s-au pierdut undeva după blocurile gri, printre care alergăm grăbiți de ani de zile.

Bunul simţ nu este doar despre conduită, despre ce să faci şi despre ce să nu faci din punctul de vedere al etichetei, ci este despre eticheta morală.

Pentru că nu face nimeni diferenţa aceasta simplă, învăţăm ce vedem, nu ce este în spatele a ceea ce vedem, şi atunci învăţarea este extrem de superficială, chiar dăunătoare, dacă modelul este unul fără ţinută morală.

Sunt Lucia, am 33 de ani și am crescut în familie de muncitori în fabrică. Mama a fost strungar, tata macaragiu, oameni fără liceu finalizat, simpli, veniți de la țară în  capitală când aveau 15 ani.

Oameni simplii, nu simpliști, din familii cu gospodării mari la țară, cu ogor îngrijit, grădini și orătănii, care au crescut dincolo de betoane, cu valori și principii. Pe noi ne-au crescut la fel, cu bune și cu rele, căci nu au fost părinții perfecți, așa cum nici eu nu sunt, însă au insuflat în mine valori morale atât de adânc încât eu nu concep să îmi iau un angajament și să nu îl respect, iar dacă cumva intervine ceva, să anunț imediat, și niciodată nu am participat la un curs plătit fără să plătesc.

Anul acesta când fi’mea a făcut convulsii, eu de lângă patul ei dădeam sms-uri să anunț schimbarea orarului nostru. Dan de la ușă suna și anunța oamenii, că nu poate ajunge la curs. Așa suntem noi!

Cu BUN SIMȚ!

Bunul simţ este atât de implicit încât nimeni nu vorbeşte despre el, sau atunci când o facem este doar pentru a scoate în evidenţă lipsa lui, nicidecum manifestarea lui. Despre noi înşine nu ne gândim vreodată că am putea produce percepţia de lipsă de bun simţ, pe când, despre alţii, ştim exact în câteva secunde dacă şi cât bun simţ au.

Tu te-ai întrebat despre tine asta în ultima vreme? Dai dovadă de bun simț?

În același timp pot spune că nu prea există eveniment pe care să îl organizez și să nu am cel puțin o persoană, dacă nu mai multe, care să nu vină, să nu anunțe, în ciuda mailurilor și mesajelor în care îi rog să aibă BUNUL SIMȚ și măcar să ne anunțe dacă nu mai vine, iar uneori chiar în ciuda confirmărilor, și mai nou chiar în ciuda plății efectuate.

Eu nu concep să nu plătesc un serviciu pe care îl folosesc/l-am folosit. Iar aici nu mă refer la oameni care nu au cu ce să plătească, căci pe ei i-am primit gratuit. Mă refer la oameni căror pur și simplu nu le pasă. Să fim serioși, un om care dă sute de mii de euro pe o casă la Romană, nu își permite să achite datoria de 250 lei de acum 5 luni de zile?

Aveți idee câți oameni nu plătesc la timp? Câți oameni nu plătesc deloc? Cum mă rog de un furnizor de 4 luni să îmi trimită factura promisă, pentru banii achitați cash pe încredere? Știu că te gândești că e greșeala mea că am achitat pe încredere, așa e. Dar și pe bun simț, etică și morală.

Probabil unii din voi acum se gândesc că trăiesc într-o bulă, din moment ce descopăr abia acum aceste anomalii „normale” … așa îmi spun toți, că așa e peste tot…

De ce este acesta noul NORMAL?

Și cum aveți dragi părinți impresia că veți educa copii responsabili, care să dezvolte relații bazate pe integritate și deschidere?

Când voi amânați plata datoriilor, pe principiul „doar nu mă dă în judecată, că e suma mică. ce poate să îmi facă?” SAU „lasă că până la urma cedează și nu mai sună” …

Cum să nu mintă, să nu păcălească, când voi asta faceți ?

Am renunțat la ideea că voi primi factura de furnizor, am anulat facturi de la oameni care nu mai răspund nici la telefon. Probabil că mai am o tură de anulat, căci din nou oameni nu răspund la notificări. Nu voi consuma timp și energie extra pe voi să vă sun

Dar ce generație crește cea care are astfel de modele?

Pe vremea mea modelele erau părinți de fabrică, simpli și onești. Cine suntem noi astăzi, modelele copiilor noștri, și ce valori le insuflăm? 

 

PS: articolul acesta era long time coming, nu s-a întâmplat nimic nou. Mi-am învățat lecțiile și am reparat problema de încredere exacerbată în oameni. Acum doar mi-am reamintit de acte, remindere și facturi neîncasate.

Sănătoși să fim cu toții ca nimeni nu face avere cu sumele despre care vorbesc, dar eu am sufletul bogat cu valorile mele. Voi, care vă știți, ce aveți?

Sursă foto: BingImage.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: