Vă mai amintiți momentele acelea când erau copiii mici, îi priveați la sfârșitul zilei și aveați impresia că au crescut văzând cu ochii?

Cam așa s-au întors copiii din tabără.

Deși sunt frați, ei nu au stat împreună, ci au stat în grupe diferite, așa cum au considerat cei de la Opera Comică să organizeze grupele (nici eu nu sunt genul de părinte cu pretenții, ci mai degrabă cu încredere că dacă am ales un loc, am avut argumente).  Așa cum mă așteptam, acolo au fost responsabili de propria persoană, de bagaje, de lucuri. De asemenea grupele de vârstă au fost diferite deci au interacționat și cu copii mai mari. Vă povesteam anterior aici că eu văd în asta un avantaj.

Au avut o mulțime de activități, dar nu suficient timp pentru toate. Ceea ce am apreciat este că au fost prioritizate acele activități în care copiii au fost implicați, au creat ceva, au învățat ceva, în detrimentul acelor activități mai comune de a vedea peștii sau a se juca în piscina cu bile (minunate și ele de altfel :)). Așadar:

Au pictat tricouri, prințese, scuturi și alte figurine.

Au construit mici scenete de teatru.

Au cântat, au dansat.

Au intrat în culise și au descoperit turul camerelor secrete din Opera Comică și mi-au povestit o grămadă despre cum au fost sub scenă, în camerele cu costume și la orchestră.

Au parcurs trasee de aventură.

S-au dat în bărci și s-au bătut cu apă, de mai multe ori.

Au făcut lucruri pe care acasă, sub supravegherea famiiei nu le fac. Mi-au povestit cum își luau frontala și se băgau cu ea în sacul de dormit (în loc să doarmă), cum se luau la joacă în cort copiii, după ce ieșea supraveghetorul, au făcut schimb de haine și încălțăminte etc… Eu cred că este important să mai facă și nefăcute, să mai calce uneori regulile și interzisul, și mai cred că e mai bine să o facă acum și să vadă că le sunt alături în continuare, astfel încât mai târziu să aibă deja integrată lecția iubirii necondiționate. Eu mă bucur că au încredere să îmi povestească și astfel de lucruri, înseamnă că am făcut ceva bine în parentingul ăsta…

În același timp, deși într-un mediu nou, pentru prima oară cu oameni noi, ei au fost atenți, responsabili, au mâncat, s-au spălat, au cooperat, au participat la activități, au fost atenți la ceea ce li s-a explicat, și-au așteptat rândul, s-au respectat și au avut răbdare unii cu alții, și-au făcut prieteni.

Dar cel mai tare lucru pe care l-au făcut este faptul că au râs mult, au fost prezenți și, la 6 ani jumătate, respectiv 8 ani jumătate, sunt suficient de independenți încât să se bucure de această experiență, găsindu-și ceva de făcut singuri atunci când ceilalți aveau momentul de telefon (ei nu au telefoane), fără a suna să întrebe când îi iau (nu că nu ar fi putut, dar nu a fost o nevoie), având în același timp siguranța și suficient simț al timpului încât să știe că mami vine să îi ia acasă, oricând este nevoie sau la sfârșitul taberei.

Realizez acum că am trecut un test, testul încrederii, ei știu că se pot baza pe mine și eu știu că pot avea încredere în ei. Deși primele ore până am primit poze de la echipă am stat ca pe ace, i-am lăsat să iasă din energia mea un pic și nu i-am căutat. De când i-am luat însă suntem nedezlipiți căci sufletele noastre sunt conectate și și-au dus dorul în aceste zile.

Multumim Opera Comică pentru o minunată experiență!