Am crescut în Pantelimon, cartierul mărginaș din București, după blocurile gri

într-o familie tradițională, cu bărbatul cap al familiei, iar femeia-orice-mai-puțin-om, responsabilă de tot ce ține de casă și copii. Am intrat la școală în primul an de după revoluție …

Tata nu s-a implicat niciodată în activitatea mea școlară. Mama însă a făcut teme cu mine până în clasa a IVa, sau mai bine spus le făceam eu în energia ei, în bucătărie. 

Mama a fost eroul meu, femeia frumoasă, puternică, care le putea duce pe toate. Apoi rolul a fost preluat de doamna învățătoare, doamna Zaharia, care era blândă, fermă, de la care învățam multe și care îmi purta pașii la bibliotecă cu recomandări de cărți. Mama, femeie simplă de la țară, nu putea acoperi această zonă, însă mereu îmi cumpăra cumva cărțile pe care i le ceream și tot ea mi-a construit prima bibliotecă, căci nu ne permiteam să cumpărăm una.

Apoi a fost doamna dirigintă, iar prin liceu am avut ani de rătăcire și multă singurătate … poate de aceea nici nu vroiam să dau la facultate … mama mi-a fost mereu alături și a crezut în mine și atunci.

În cele din urmă am dat la facultate și aici mi-am găsit din nou eroul în persoana dlui profesor de Management de proiect, dl Marinescu. Mulțumită lui drumul meu a luat calea proiectelor și am crescut mult în domeniul proiectelor europene, în formare profesională și resurse umane. Aici mă voi opri cu povestea vieții mele pentru că restul nu mai are legătura cu școala.

Am trecut prin multe experiențe în drumul meu către ziua de azi … certuri acasă, profesori care veneau băuți la ore, nedreptăți în școală, marginalizare, rușine, greșeli, frică, bullying însă peste toate acestea eu aleg să îmi amintesc de momentele frumoase, căci fiecare etapă a avut un om special care a crezut în mine.

Duminică dimineață la evenimentul despre care vă povestesc mai jos, Gyorgy a început cu următoarea întrebare: cum a fost școala pentru tine? Ce simți atunci când te gândești la școală și de ce? Ei bine, mie mi-a plăcut școala. Mi-a plăcut pentru că acolo simțeam că am control, pentru că acolo eram văzută și apreciată, pentru că prin rezultatele școlare puteam aduce bucurie acasă, în noianul de neputință.

Pe 11 iunie 2017, am participat la o dezbatere cu numele „Liber la educație sau educație la liber” alături de Oana Moraru – fondator al şcolii Helikon şi specialist în educaţie, Gaspar Gyorgy – psihoterapeut relaţional, şi Carmen Lica – director executiv CEDP, împreună cu invitatul special Larisa Petrini – health coach şi brand ambassador Jamie Oliver, moderaţi de Alice Năstase Buciuta – redactor-şef al revistei Marea Dragoste.

După 4h de eveniment am cernut 3 idei principale:

  1. Fiecare copil are nevoie de un erou, un om care crede în el necondiționat.

2. Elementul central al educației – relațiile. Și am mai povestit anterior despre faptul că noi am luat relațiile în calcul atunci când am ales școala copilului.

20170614_133021

20170614_133138

3. Cele 7 competențe necesare pentru a avea succes în viață au fost studiate de Tony Wagner și definite – studiul a fost realizat pe 500 de antreprenori de succes. Se pare că singurul element comun pe care l-au avut acești oameni a fost existența omului care a crezut în ei. 
20170614_140120
Aceste 3 idei principale au 1 element comun care mi se pare deja o condiție sine qua non pentru a avea succes – conectarea cu un alt om care crede în tine.
Acestea fiind zise sper să avem inspirația necesară să fim eroul copiilor noștri sau să le oferim oportunități pentru a-și găsi un erou, fie că este la școală, la opționale, un antrenor sau profesor la un club de orice fel.
Felicitări organizatorilor pentru un eveniment reușit!
Anunțuri