Sâmbătă 26 noiembrie a avut loc un eveniment de mari dimensiuni al Oanei Moraru, cu privire la „Copiii sub 6 ani„. Ca un părinte de viitor școlar și profesionst care lucrează cu copiii, acesta era un eveniment pe care nu îl puteam rata. Următorul – 6-12 ani – vine prin februarie 🙂 și sunt deja în așteptarea lui.

În primul rând, înainte de a vă da câteva din ideile expuse de Oana, trebuie să vă spun că a fost unul din evenimentele care a meritat, la propriu, toți banii. Pentru mulți suma de 420 ron nu a fost mică, însă Oana a depus extra eforturi pentru a face ca acest atelier cu 150 de oameni să rămână interactiv, deși eram mulți, și mai ales să fie folositor tuturor. A fost genul de eveniment pe care cred că numai Oana îl poate susține, abordând copilul de la 0 la 6 ani din mai multe perspective: pedagog și părinte, cu susținere bazată pe dezvoltarea neurologică și studii de specialitate legate de evoluția psihologică a copilului, raportat la factorii din mediu, dar și cu elemente de spiritualitate.  Despre Oana găsiți informații aici .

În al doilea rând, iată câteva idei principale din atelier, cu referire la copiii 0-6 ani:

• copilul este un mic extraterestru, care înainte de a citi, în sensul pe care îl dăm noi cuvântului, înainte de a ne vorbi sau de a înțelege tot ce spunem, „citește” tot ce simțim noi, iubire, teamă, furie, din reacțiile noastre, preia și integrează, ulterior manifestând aceleași reacții. Copilul mic „scanează energia oamenilor”.

Copiii cresc din cine suntem pe dinăuntru, nu din ce spun cuvintele pe dinafară.

• pentru copii trebuie să fi asemeni unei catedrale, acel spațiu unde pot veni sinceri, autentici, cu siguranța că vor găsi liniște, credință, speranță.

„Ține spațiul” pentru copilul tău, fiindu-i sprijin și ehilibru.

• crezi în copilul tău cu intenție pură, clară, vie, necondiționată, ca atunci când iei un pahar cu apă, fără să te gândești că o să spargi paharul sau că va veni un cutremur în deplasarea ta. Legat de copii ne creăm continuu obstacole și temeri pe care ei le percep și le interiorizează. 

Crede în copilul tău necondiționat.

• educația este un dar, o adiție, nu corectare, control, ajustare, în ciuda eforturilor părinților de a micro-manageria întregul orar al copiilor.
• în educația timpurie a copiilor, este important să ținem cont de ferestrele de oportunitate, din punct de vedere neurologic, adică de potențialul oferit de fiecare etapă de dezvoltare. De exemplu un copil 0-6 ani gândește doar dacă își pune corpul în mișcare, deci îi va fi mai greu să se concentreze dacă i se cere să stea nemișcat.
• 

  
  educatoarea copilului trebuie să fie încrezătoare, întâi de toate, nu miloasă, nu dură.
• la baza succesului școlar stă următoarea piramidă:

Fizic: motricitate grosieră și fină, coordonare. Iată aici exemple de exerciții pentru motricitate fină. Repere legat de motricitate până la 4 ani aici.

Atitudinal: ascultare activă, atenție voluntară, ascultare conștientă, spirit de observație, reziliență. Antrenează reziliența copilului exersând conștient timpul de așteptare până la oferirea obiectului dorit – dacă nu arde. O altă metodă ar fi lucrarea în 3 pași – prima variantă este blatul, apoi îl rogi să adauge frișca și la final cireașa de pe tort.

Socio emoțional: copiii învață din chimie și oglindire (conectare umană). Un punct important aici mi s-a părut cel legat de adaptarea la grădiniță, care în multe locuri de la noi s-a transformat într-o lună, sau mai mult, în care părintele/bona/bunica copilului îl însoțește pe acesta în grădiniță, eliberându-l treptat în colectivitate și oferindu-i plasa de siguranță – dacă nu îmi place, mă duc la mama. Ceea ce spune Oana, și mi se pare că are mult sens, este faptul că modul afectiv și modul social de operare ale creierului funcționează diferit și sunt utilizate în zone diferite (social la grădi, afectiv acasă). Adaptarea sus menționată practic îl face pe copil să baleeze între cele  două și îl împiedică să fie cu totul prezent la grădiniță, ceea ce ar fi esențial pentru a se adapta mediului. În același timp un părinte anxios atunci când lasă copilul la grădi transmite asta copilului, care evident va plânge. Ai încredere în el, și îi vei da și lui încredere. Poate este o variantă de luat în calcul și pentru voi.

• păstrează un echilibru între a face lucruri contra timp și a lăsa copilul să stea cât își dorește asupra unui lucru care ii face plăcere. Atunci când un copil este pasionat de ceva, o pictură, o construcție este bine să nu îl întrerupem spunându-i să se miște mai repede, în același timp însă oferindu-i alte activități contra timp, pentru a verifica și dezvoltarea lui în ritmul normal vârstei.
• nu lăuda inteligența nativă, ci efortul depus. Studiile au arătat că acei copii căror li s-a spus că sunt inteligenți, aleg calea ușoară pentru a își valida ipoteza originală, fiindu-le prea frică de eșec.

În plus, Oana a dat, pe baza întrebărilor din sală, o mulțime de exemple practice:

• când copilul vine și îți spune că un coleg l-a numit „prost”, reacția ta de revoltă și negare, va atrage atenția copilului că acolo există o problemă și îl va determina să vină în continuare la tine în poziția de victimă. Reacția propusă de Oana mi s-a părut genială: ea spune că le-a desenat copiilor procesul de comunicare (emițător-receptor-mesaj) arătându-le că acele cuvinte sunt ale emițătorului și că nu au legătură cu CINE EȘTI TU, receptor. Panica noastră în astfel de momente întărește sentimentele și convingerile lor de insecuritate, în același fel în care starea de anxietate a părintelui în fața plânsului copilului, prelungește criza de plâns (de exemplu la despărțirea de la grădinița).
• exemplu de predare diferită a materiei istorie – la noi se predă clasic, cronologic, afară se predă tematic (o lună de zile în jurului temei Prejudecata, sau Jack the ripper, sau Ciuma…).
• realizează cu copilul o hartă mentală a locului, a situației, chiar și pe stradă când stai la semafor. Îl ajută să fie conectat cu lumea, cu locul, cu tine, și îl ancorează în realitate.
• „nu mai sări în pat” -> „vino și sari cu mine pe salteaua mea imaginară”;
• „mi-e frică de monstrul de sub pat” -> „dar ai văzut elefantul roz din dulapul meu?”
• creează intimitate cu el, arată-te vulnerabil, povestește-i despre ziua ta, și va fi mai deschis să îți povestească ziua lui.
• învață-l să împartă aducând tu obiecte pe care le oferi așa: uite ce am adus și vreau să împart cu tine/voi.
• calificativul Insuficient, ar putea fi înlocuit cu Nu încă! acesta din urmă lăsând loc de îmbunătățire.

Tot Oana ne-a arătat 2 filmulețe: Fluturele lui Austin, despre cum oferim feedback, criticăm, perseverăm pentru a avea succes, și un fragment din filmul documentar Babies, unde puteți descoperi copii crescuți în culturi diferite. Vă invit să le vedeți, vor merita timpul vostru.

În același timp a împărtășit cu noi structura unei săptămâni în grădinița Helikon, pentru a ne oferi suport în organizarea de activități cu copiii acasă, în mod structurat, acoperind toate ariile din piramidă, și în plus 3 educatoare au împărtăși cu noi activități pentru copii care implică mai multe simțuri – te solicit cu o informație cognitivă, pe care o susțin vizual și auditiv.

Ar fi atât de multe de spus! Ghidul pe care Oana ni l-a pus la dispoziție cuprinde mult mai multe informații….

Mai jos, aveți câteva linkuri care vă vor completa tablouri preșcolarului – interviul pe care l-am avut cu Oana înainte de eveniment, dar și ceea ce au scris colegele mele bloggerițe.

 

• Interviul aici.
• Au mai scris: Ana, Mihaela, Anca, Roxana, Iuliana.
• Alte informații urmărind hashtag #copiiisub6ani pe facebook.

Țineți aproape, Oana nu se oprește aici, urmeaza 6-12 ani si 12-18 ani, iar Oana spune lucrurilor pe nume. 

Concluzia mea: atelierul a meritat din toate punctele de vedere, și deși a fost sâmbătă și nu am fost lângă copii, timpul a fost timp câștigat pentru ei și pentru noi ca familie.

Eu m-am îmbogățit sufletește și simt că și relația mea cu copiii va evolua!

Mulțumesc Oana!