….deși zău că-mi vine uneori … și uneori le și spun asta „sunt așa de furioasă pe ce ai făcut încât îmi vine să te bat până îți sună apa în cap”… deh, expresie moștenită… Ei se sperie, însă le explic faptul că, deși sunt furioasă, aleg să nu fac asta pentru că îi iubesc și nu vreau să le fac rău. Recunosc profit de aceste momente și fac din ele lecții despre autocontrol, despre cum toți simțim la fel, important este că noi alegem cum să ne comportăm, iar emoția este diferită de comportament.

Ieri mi-a fost dat să citesc o „metodă de a bate copilul în 7 pași„. Mi s-a părut nu doar trist, ci de-a dreptul sadic. Plănuiești să îl bați, îți alegi instrumentul și aplici corecția explicându-i că o merită.

Și o va merita copilul o viață întreagă. Iar atunci când nu o va primi, o va provoca, căci până la urmă el așa va ști că există, el așa este, un copil rău, prost, obraznic, și se va comporta ca atare…

Și eu am fost bătută când eram mică. Am fost un copil rebel și îmi amintesc și acum că ani de zile i-am spus tatălui meu că dacă mai ridică mâna la mine eu plec de acasă. Și aș fi făcut-o. Nu pot spune că nu am repetat comportamentul neadecvat pentru că l-am înțeles, ci de frică. În plus, m-am perfecționat în minciună, iar toate secretele m-au făcut să o dau în bară … rău de câteva ori, iar în acele momente am fost singură. Nu am avut încredere că pot apela la părinții mei. Mi-a fost frică mereu să le spun ce mi s-a întâmplat, gândind că voi fi bătută iar. Am strâns multă neputință, multe resentimente și chiar ură. M-am vindecat acum, am înțeles și am iertat, însă a fost un proces lung și greu, iar eu am avut norocul să cunosc oamenii care să mă sprijine în proces.

Voi nu simțiți cât de trist este ca minunea pe care ai creat-o să simtă că nu se poate baza pe tine? Îți dai seama că i-ai dat viață și îl lași singur la greu?

• Îți dai seama că îl bați pentru că nu mănâncă? Așa cum povestea Florina, iar tu mănânci doar ce vrei…
• Îți dai seama că îl bați pentru că a spart o farfurie? Oare cineva ar trebui să te bată când ți se întâmplă și ție?
• Îți dai seama că îl bați pentru că nu citește? Dar oare cât te-a văzut pe tine citind?
• Îți dai seama că îl bați pentru că nu te ascultă? Dar oare tu știi că el nu este un robot, ci un om, și poate deci să aibă alte opinii?
• Îți dai seama că acestea sunt toate comportamente care trec, iar el va învăța singur totul fără să aibă nevoie o corecție atât de dură?

Tu de ce îți bați copilul?

Bătaia nu corectează comportamentul. Bătaia creează frică.  

Iată de ce nu îmi bat copiii, și de ce aș spera ca nici voi să nu îi bateți.  

1. bătaia modelează bătaie. Exemplul pe care l-aș da ar fi unul agresiv, iar el va deveni la rândul său agresor. Copiii ne copiază comportamentul, nu cuvintele. El va deveni copilul problemă care își va rezolva problemele cu pumnii căci el înțelege că atunci când o forță superioară decide că a avut un comportament neadecvat este bătut. Deci este în regulă să bați un frate, un coleg mai mic, dacă „tu ai dreptate”.
2. bătaia nu este corectă. De cele mai multe ori comportamentul neadecvat pentru care este bătut este de fapt singura reacție pe care o poate avea, conform dezvoltării sale până la momentul respectiv.
3. bătaia împiedică învățarea. Copilul devine preocupat de supraviețuire, de reacție, de furie și răzbunare, în loc să se concentreze și să învețe să găsească soluții.
4. bătaia distruge relațiile cu părinții dar și cu obiectul care a fost subiect de bătaie repetată: un frate/soră, mâncare, școală… bătaia naște revoltă și repulsie față de acestea.
5. bătaia nu va fi niciodata suficientă. Copilul ajunge să se obișnuiască si va trebui să crești intensitatea, pentru a obține rezultatul dorit. Până unde o vei face?
6. bătaia creează frustrare și acumulare de furie, care ne lovește în moalele capului de îndată ce copilul devine adolescent și își dă seama că poate acționa, nu doar reacționa.
7. bătaia creează dependență pentru agresor. Atunci când bătaia reprezintă eliberărea furiei,
8. bătaia poate provoca dureri fizice pe termen lung, sau chiar moarte subită. Spankingul, palmele la fund, trimit șocuri în sus pe coloană și se pare că au fost corelate durerile lombare de spate ale adulților cu pedepsele fizice din copilărie. Au existat inclusiv cazuri de copii paralizați după astfel de corecții, întrucât au fost afectați nervii.
9. bătaia devine modalitate de exprimare a emoțiilor.
10. bătaia devine oglinda sineului, iar copilul va deveni adultul care se va subaprecia și se va simți neputincios.

Aceleași lucruri se aplică și la pedepsirea copilului, un alt mecanism care creează frică. Iar toate se transformă într-un cerc vicios.

Știu că mulți justifică bătaia prin apel la pasaje biblice. Ei bine în biblie multe referințe sunt făcute raportat la cum își păstorește ciobanul oile. La fel este și în cazul nuielei mult menționate. Nuiaua în cazul oilor este folosită pentru a le îndruma pe direcția bună sau pentru a îndepărta pericolul, nu pentru a le lovi.

M-aș bucura să nu mai interpretăm textele așa cum ne vine la îndemână doar pentru că ne justifică comportamentele învățate din familie, îndelung studiate și demonstrate ca fiind nocive. Și nu vreau să spun că sunteți răi, voi cei care vă bateți copiii. Vreau să spun că se poate și altfel și sper să înțelegeți de ce nu asta e calea.  

Bătaia te ajută să câștigi bătălia, dar vei pierde războiul. Ce crezi că vei culege la sfârșitul vieții și cum crezi tu că îl va ajuta bătaia de azi pe adultul de mâine? Dacă nu va mai sparge nici măcar o farfurie, va fi mai fericit?

Iată și un infografic interesant pe această temă via Online Psychology, în care aveți și câteva soluții.

Iar dacă vă aflați în situația asta, și vreți dar nu știți cum să vă opriți, vă rog să îmi scrieți, chiar și anonim în comentarii și eu promit să iau legătura cu specialiști pentru un răspuns avizat.

De asemenea găsiți părerile specialiștilor de la no în articolul Ioanei.

Vă doresc zile pline de iubire!