Primul părinte căruia i-am împărtășit ideea campaniei și prima persoană pe care am rugat-o să îmi povestească experiența de a fi părintele unui copil în clasa pregătitoare și cum ajută dascălul din această perspectivă, iată povestea Iulianei Roca, prietenă bloggeriță, mamă faină, care s-a alăturat campaniei „Susține învățătoarea / învățătorul copilului tău”

Când vine vorba de școală și grădiniță, oricât de ciudat ar suna, îmi vine destul de greu să privesc lucrurile strict din perspectiva părintelui.
Faptul că am absolvit Liceul Pedagogic și am fost pregătită să fac parte și am făcut parte din acest sistem și am fost în fața clasei, am fost în locul doamnei, îmi pune frână în calea oricărei porniri năvalnice împotriva sistemului, a cadrelor didactice.
Înțeleg limitările, resursele puține și chiar frustrările unui cadru didactic care ar muta munții din loc, dac-ar fi lăsat.

Dar înțeleg mai ales că singur nu poate. Că oricât de bun ar fi, omul de la catedră nu este deținător de baghetă magică și are nevoie de suport și susținere. Și, cum sistemul nu e tocmai drăguț la acest capitol, ajutorul trebuie să vină din partea colectivului de părinți.

Și nu mă refer doar la faptul că părintele trebuie să fie implicat în evoluția copilului, în sensul de a ști ce învață, cum se descurcă și ce mai trebuie lucrat și acasă (da, uneori chiar nu se poate altfel). Acest aspect e de la sine înțeles (cel puțin din perspectiva mea).
Mă refer și la sprijin oferit în organizarea și desfășurarea unor activități.
Ne place atât de mult să ne uităm peste gard la școlile din alte țări. Hai să nu ne mai uităm doar la au/n-au teme sau au/n-au note. Să ne uitam și la faptul că la clasă nu e doar un cadru didactic, precum și la implicarea directă a părinților, la participarea lor concreta în desfășurarea anumitor activități.
Știu că în alegerea învățătoarei activitățile părinte-copil în școală nu constituie pentru mulți un criteriu. Dar pentru mine, trioul învățător-copil-părinte este foarte important.
Și când băiatul meu era la grădiniță, la început de an, când știam că încă nu sunt caiete de activități, aduceam din proprie inițiativă fișe de colorat, labirinturi și alte activități distractive. Și, periodic, mă interesam de tematica săptămânii următoare, pentru a contribui cu fișe corespunzătoare.
Când am trecut la nivelul următor, la școală mi-am exprimat de la bun început disponibilitatea de a o sprijini pe doamna învățătoare în acțiunile sale în beneficiul copiilor. Pornind de la amenajarea clasei la început de an școlar, la împrumutarea unei imprimante până la participarea efectivă la activități propuse părinte-copil, în clasă, sau prezența seara, după ore, pentru pregătirea unor materiale pentru activitățile practice ale copiilor.
Din fericire, cel puțin în clasa în care este fiul meu, nu sunt singurul părinte care gandește așa. Suntem mai mulți părinți, deopotrivă mămici și tătici, care o sprijinim pe doamna învățătoare.
În formula învățător – copil – părinte, am avut șezătoare de Sf. Andrei, am mers la colindat la biserică, la ateliere de iarnă la Muzeul Țăranului Român și acum ne pregatim de un atelier de primăvară cu mamici și bunici lucrând cot la cot cu cei mici.
Încercăm să ne organizam să ieșim din școală în Săptămâna Altfel, fără autocare și alte organizări externe, ci doar cu sprijinul părinților.
De ce fac toate aceste lucruri și cred în implicarea reală a părinților?

Pe de o parte pentru că, așa cum spuneam, învățătorul este unul singur și trebuie să echilibreze 30 de copii (plus 60 de părinți, ca să nu mai punem și bunicii) cu niveluri și așteptări diferite. Iar pe de altă parte pentru că îmi doresc ca băiatul meu să nu privească școala ca pe ceva străin, la care este obligat să participe, ci ca pe un loc familiar, unde poate merge cu plăcere pentru că, nu-i așa?, și mami merge cu plăcere. Și știu că pentru orice copil, să fie cu părintele, să se joace și să lucreze împreună, este mai valoros decât orice cadou. Al meu este foarte încântat că vineri mergem împreună la școală.

Mulțumesc Iuliana si felicitări ție și colectivului de părinți pentru eforturi, felicitări învățătoarei că știe să primească ajutorul și mult succes vouă!

Nu uitați că în primul articol al campaniei ai 19 idei de fapte și vorbe cu care poți susține dascălul copilului tău.