Campania „Susține învățătoarea / învățătorul copilului tău” continuă cu o nouă poveste a unui învățător. De data aceasta călătorim până la Craiova.

Mă numesc Rusu Carmen Iliana și din anul 1984 sunt învățătoare la o școală din Craiova.

Aveam 24 de ani când am venit în această școală, iar acum am ajuns la ultima serie de elevi. Mă uit în urmă și mă gândesc câți copii au trecut prin viața mea, pe câți i- am format și i-am învățat de la a la z, cu pasiune, cu dragoste, cu încrâncenare. Nu am privit niciodată elevul ca pe un obiect al muncii, ci ca pe un copil care a devenit al meu pentru o parte din zi, din an, din viață. I- am iubit de cum au pășit în clasă, am fost și sunt blândă/autoritară la fel cum am fost și cu copiii mei de acasă.

Sunt fericită când mă întâlnesc în cartier cu foști elevi, deveniți părinți la rândul lor și mă bucur de realizările lor. Mă bucur că, deși pe unii poate nu-i mai recunosc, nu mă evită, mă salută cu respect ( Doamna!!!!), iar când îmi spun numele îi văd cum erau când erau elevii mei.

Mă bucur și că părinții lor mi- au rămas prieteni, că putem vorbi normal de câte ori
ne întâlnim, de copiii noștri. Am trecut în atâția ani prin toate schimbările sistemului, m- am adaptat, am învățat mereu, am fost la atâtea cursuri, dar nimic nu te învață să fii om, să înțelegi problemele copiilor sau pe cele ale părinților. Asta cred că pleacă din suflet, din educație, din experiența de viață, din puterea de a comunica cu oamenii .

Nu sunt de acord cu ideea că un învățător e cu atât mai bun cu cât dă mai multe teme pentru acasă. Sunt de părere că cel mai bine e să faci tot ce poți în clasă. Mă uit la mămicile mele când vin dimineața cu ei și citesc de multe ori oboseala pe
chipurile lor tinere, nu mai văd veselie, ci griji și nu pot decât să schimb o vorbă- două cu ele, dar aș vrea să le spun că am trecut prin tot ce trec ele și că vor veni și momentele de odihnă, de satisfacție, de fericire și împlinire. Și cât depinde
de mine voi contribui din tot sufletul, cu toată pasiunea pe care o am pentru această meserie, cu toată dragostea pe care o am pentru copii să pun bazele pentru reușitele din viața lor. 

Pe scurt, nu am spus o poveste de viață, doar am înșirat câteva gânduri …

Mulțumim pentru că ați împărtășit cu noi experiența dvs!

Dragi părinți, vă invit să urmăriți poveștile părinților și pe cele ale învățătorilor și să îi susțineți. Nu uitați că aici puteți găsi 19 idei despre cum vă puteți aduce și voi contribuția, iar aici găsiți alte povești ale oamenilor care ne inspiră.

Dragi dascăli, vă invit să ne împărtășiți povestea voastră!