Acum 27 de ani intram în clasa I și începeam parcursul meu în domeniul educației. În toți anii aceștia mi-am păstrat entuziasmul și bucuria cu privire la școală și educație și mi-am dorit mereu să contribui pozitiv la dezvoltarea sistemului. Pe principiul „fiecare copil contează” am început propriul meu proiect educațional, dezvoltat pe 3 piloni: învățare prin experiență, gândire critică și rezolvare de probleme, în domenii pe care școala nu le abordează și care sunt necesare și utile copiilor în viață.  Susțin de asemenea că este important să le acordăm copiilor încredere și să îi creștem în spiritul responsabilității. 

Pentru toate aceste motive m-am bucurat să îl descopăr zilele trecute pe John Hunter și al său Joc al Păcii Mondiale. Iar dacă vi se pare că e doar joacă de copii, aflați că el și elevii săi au fost consultați de Pentagon și Casa Albă, pe probleme reale. 

Acest om vine acum în România iar mie mi se pare incredibil că un concept care există de 28 de ani ajunge la noi abia azi … dar mai bine mai târziu decât niciodată.

26 septembrie – o seara de inspirație!

Aflat în turneu european, Hunter va vorbi într-o conferință pentru părinți, cadre didactice si psihologi pe 26 septembrie la Hotelul Sheraton, de la ora 17.00 apoi va juca timp de 5 zile The World Peace Game

cu elevii Scolii Internationale Verita în cadrul unui Masterclass la care vor asista 30 de profesori din toata lumea, viitori facilitatori ai jocului.

Costul biletului este de 99 lei, însă eu vă ofer azi o reducere de 40% – în limita locurilor disponibile, primul venit, primul servit – deci grăbiți-vă!

Înscrieri aici folosind codul de reducere VIS260917JHBLOG40  

Ce primiți pentru cei 60 de lei (biletul cu reducere)? 

Iar dacă nu v-am convins încă, ascultați-l vorbind pe scena TED și citiți mai jos în ce constă jocul păcii mondiale:

 

Jocul păcii mondiale (‘World Peace Game) 

Jocul păcii mondiale ca instrument educațional, promovează:

• Elementele contradictorii pot și ar trebui sa co-existe
• Crearea cu intenție a unui sentiment copleșitor de complexitate, sau crearea haosului
• Soluții de echipă rezultate în urma unor presiuni intenționate, și a unui sentiment de urgență
• Încurajarea soluționării unor probleme complexe, prin scenarii de colaborare, dar în același timp – aparent – competitive
• Stimularea dezvoltării empatiei și compasiunii autentice prin intermediul unor mize mari
• Promovarea capacității de a avea și de a menține, simultan, perspective multiple legate de o problemă, fără a sări la concluzii

Încetinirea procesului de rezolvare a problemelor determină:

• Profunzime în timp – stimularea și susținerea gândirii pe termen lung
• Sporirea numărului de soluții posibile
• Aprecierea complexității, în locul negarii sau fricii în fata provocărilor vieții

Promovează gândirea critică prin:

• Diferentierea între complexitate și simplitate 
• Lucrul direct cu situatii complexe  de tip “se întamplă/situația este”
• Promovarea non-atașamentului cu privire la fenomene prezente. Acceptarea efemerității ca parte a existenței normale
• Descoperirea aptitudinilor personale înnăscute prin simularea unor situații de criză
• Abilitatea de a cultiva și a menține în timp abilități puternice de rezolvare a problemelor
• Facilitarea conștientizării procesului de auto-evaluare prin evaluarea internă proprie
• Crearea unui jurnal de gândire reflexivă pentru explorarea obiceiurilor personale ale minții
• Arătarea, înțelegerea, și aprecierea valorii rezultatelor incomensurabile
• Fără experți – posibilitatea ca expertiza să se formeze pe măsură ce lucrurile se schimbă
• Libertatea de a greși ca suport pentru învățare “cum să eșuezi, pentru ca în cele din urma să reușești”
• Flexibilitatea gândirii și a atitudinilor
• Elaborarea unui mecanism de dezvoltare a ideilor de bază

Sper să ne vedem în sală!