Am crescut cu Ștrumfii. Nu îmi mai amintesc prin ce aventuri treceau, dar știu că omuleții albaștri erau tare haioși. Cel mai tare mi s-a impregnat pe retină imaginea Ștrumpfiței cu floare în păr și pantofii ei cu toc. Dacă închid ochii, îi văd mersul legănat… ce amintiri!

Ei bine, personajele desenate în 1958 revin pe ecrane. Noul film „Ștrumpfii: Satul Pierdut”  în cinema, va fi lansat în România pe 31 martie 2017, prin Intercom Film. Iată aici trailerul oficial.

Eu una plănuiesc să merg cu piticii la film, căci mi se pare un film pentru întreaga familie. Până atunci, cu prilejul acestei lansări, am primit de la Spring Superblog provocarea de a vă povesti despre viața mea ștrumpfească.

Ei bine, în primul rând eu cresc 2 ștrumpfi, în plină ascensiune de năzbâtii ștrumpfești, căci ștrumpfii au personalitate. La fel copiii mei știu foarte bine ce vor, de la cine și mai ales când – întotdeauna ACUM.

Ștrumpfii sunt albaștri precum un copil în tantrum, și da, la 4 ani ne bucurăm din nou de tantrumuri. În plus tot albastre sunt picioarele pline de vânătăi ale viitorului meu școlar care a redescoperit mersul de-a bușilea.

Ștrumpfii nu fac discriminări, la fel cum pentru copii toți suntem egali, indiferent de sex, culoare, religie… Pentru ei chiar și animalele sunt egale. Vorbeam într-o zi legat de ideea de a lua o pisică, iar când am zis că eu am mai multe alergii și mi-ar putea dăuna statul lângă ea, am fost informată că pot dormi afară. Apropos, știați de ce sunt ștrumpfii albaștri? Ștrumpfii au fost pictați în albastru pentru ca soția lui Peyo a fost de părere că această culoare se potrivește cel mai bine cu decorul natural. Dacă ar fi fost verzi, s-ar fi confundat cu iarba, iar dacă ar fi fost roșii, galbeni sau negri, ar fi aparut și interpretările rasiste.

Ștrumpfii trăiesc în pădure, iar ai mei copii după fiecare zi de grădiniță arată de parcă ar locui în pădure, pe câmp, oriunde, afară să fie.

Ștrumpfii au un obiect care le conturează personaliatea (floare, creion etc). Bifăm și acest criteriu: fata este veșnic însoțită de cel puțin un obiect roz cu sclipici, iar undeva pe băiat vei găsi mereu o mașinuță.

Ștrumpfii sunt sinceri și direcți, iar eu zilele trecute spunând copiilor „Hai că întârziem!”, am primit replica „Ar fi trebuit să țipi la noi mai devreme” … amuzant și nu prea.

Ștrumpfii sunt amuzanți, iar într-o zi fii’mea a alergat la mine panicată că nu își vede … ochii.

Ștrumpfii sunt iubitori și empatici, iar ai mei sunt pe principiul „dai într-unul, țipă doi”, adică atunci când unul se lovește, suferă de ceva, celălalt îl ține de mâna, îl mângâie dacă nu poate dormi sau îi plânge durerea.

Ștrumpfii sunt isteți, iar fi’miu a ajuns să știe poveștile pe derost, astfel încât dacă eu sar 1-2 cuvinte (ma rog, un rând sau două), mă corectează rapid, atrăgându-mi atenția că am greșit, și spunându-mi exact cuvintele nerostite.

Și, vorba aceea, „ce se naște din pisică, șoareci mănâncă„, deci eu ca să pot crește asemenea mici specimene, merit titulatura de ștrumpf … uneori sunt Gargamel, și pun limite și fac reguli, alteori sunt Marele Ștrumpf și fac magie pentru dureri sau jucării, dar întotdeauna sunt mama ștrumpf care îi poartă prin aventuri, care îi dansează pe stradă, care strigă cu ei în parc, care râde cu tot sufletul alături de ei.