Alegerea grădiniței este un pas fantastic de mare și o adaptare enormă pentru întreaga familie. Pentru că am trecut de mai multe ori prin proces, am 2 copii care frecventează grădinița de 2, respectiv 3 ani, m-am gândit să împărtășesc cu voi criteriile pe care le-am luat în considerare atunci când am ales, ce ne-a determinat să schimbăm o mult prea cunoscută grădiniță, dar și ce ne determină să rămânem la grădinița unde ne aflăm, deși bugetul cumulat e de coșmar.

Criterii în alegere:

1. grădiniță de stat sau privată – aici fiecare decide în funcție de buget. Eu mă bucur că reușim să îi ducem la privat, întrucât din ce am tot auzit la stat se practică grupele mari, televizorul și sfântul salam, alături de mult prea dulcele Barni.
2. proximitatea – față de casă, respectiv servici, sau să fie cumva în drumul uzual al părintelui. Aici de văzut cine duce și cine ridică copilul de la grădiniță.
3. parcare – contează dacă vei bloca drumul sau vei sta 10 minute căutând loc de parcare, căci toți părinții lasă și iau copiii cam la aceeași oră
4. programul – scurt/lung/prelungit, în funcție de câte ore aveți nevoie se supravegherea copilului. Noi am optat pentru program scurt primele luni, apoi am trecut la lung. Copilul 2 a început direct cu program lung, de la 1an și 5 luni și a fost foarte bine. Însă având fratele în grădiniță ea a fost crescută pe acolo, la serbări și alte evenimente.
5. cât timp din an este deschis – pentru noi a fost un mare avantaj ca grădinița să fie deschisă tot anul.
6. acomodarea – unele grădinițe oferă posibilitatea însoțirii copilului la început pentru o trecere lină, altele spun „lăsa-ți-l la noi că plânge puțin și trece”. Fiecare decide cum îl ține sufletul. Eu nu aș fi putut să îi las zilnic plângând. Am lăsat-o o dată și am plâns și eu tot drumul, până când am aflat că ea s-a liniștit dupa nici 3 minute, în care oricum a stat în brațele educatoarei. Ce am descoperit noi, a fost că despărțirea e blândă când îi duce tatăl lor. Mie îmi spun pa acasă, iar el îi lasă liniștiți la grădi dintotdeauna. Explicația se pare că este următoarea: dacă îi las eu la grădi au un sentiment de abandon față de mine, ca persoană de atașament, comparativ cu situația în care ei pleacă de lângă mine și știu că mă găsesc tot acolo la întoarcere, plus că au o noțiune legată de unde sunt eu și că nu plec pentru totdeauna.
7. curte – mare, mică, absentă, dotări.
8. programa/metode de predare folosite, dacă este un sistem alternativ, gen Montessori, de exemplu, de văzut dacă educatoarele au pregătire specifică, căci am întâlnit grădinițe Montessori unde numai mobilierul era în ton cu acest curent. Noi am ales inițial Montessori, care era un fals montessori și care a dat faliment, iar acum suntem la o grădiniță privată, normală, cu engleză intensiv. Nu pentru ca nu ne-ar fi plăcut alte sisteme, dar a fost mai importantă proximitatea, întrucât nu vreau să țin copiii cu orele în mașină spre grădiniță.
9. structura zilei – care este echilibrul între completarea de fișe și joaca liberă? Dacă un copil nu vrea să participe, ce se întamplă?
10. mâncare – mese catering (de unde) sau mâncare gătită în interior (detalii despre ingrediente); detalii speciale legate de gustări – care pot fi de fructe/legume/prăjituri. Am observat că grădinițele de stat la gustări oferă dulciuri din comerț, de exemplu. Primesc a doua porție? Cât de mult înseamnă o porție? De exemplu, mi-a plăcut faptul că am găsit aici atitudinea de porție mică și cine mai vrea cere, decât porție mare, astfel încât un copil care mănâncă tot din farfurie să mănânce prea mult, sau mâncarea să ajungă la gunoi, dacă unul nu o mănâncă. De văzut și un exemplu de meniu, și detaliat de exemplu dacă scrie „cereale” (eu am găsit grădiniță super scumpă și faimoasă care dădea cereale Cheerios și chocapic pentru că „asta mănâncă copiii”) – plus ce se întâmplă dacă copilul refuză mâncarea? Întrebări specifice legate de eventuale alergii și intoleranțe, meniuri speciale. Cum procedează dacă un copil nu mănâncă singur? Ce alimente sunt permise din exterior – aniversări, torturi?
11. somn – unde și cum dorm? ce se întamplă cu cei care refuză să doarmă? Când am început căutările îmi amintesc cât de revoltată eram de faptul că dorm … pe jos, în aceeași cameră în care se joacă, și unde iau și gustările. Am descoperit că este o practică curentă și am realizat că ar fi super scump să rezerve un spațiu doar pentru somn, deci 2h pe zi, și că este totuși o variantă ok.
12. program masă/somn.
13. pedepse/recompense/disciplinare – am observat că se aplică destul de general valabil, deși nu se numesc așa și sunt prezentate sub o altă formă. Pentru mine scoaterea copilului din activitate tot pedeapsă este… Pentru că abordarea grădiniței nu este de a „prinde copilul cu greșeala” am făcut aici un compromis. Da, la balet și la engleză primesc stickere, la germană ștampile, la înot bomboane (asta mi se pare deplasat rău și am semnalat) … dar în același timp educatoarea încercuiește pe foaie ceea ce copilul a rezolvat CORECT, nu greșelile, și în același timp educatoarele stau cu ei în pat, îi mângâie și le spun povești la somn.
14. opționale disponibile, prețuri și detalii – deși nu susțin transformarea copiilor în mașini de învățare și mutarea lor din opțional în opțional, mi se pare foarte util să am opționea unui sport (înot) care nu îmi era accesibil mie ca părinte și că aici mă costă mai puțin decât dacă aș plăti individual. În plus mersul la înot așa nu ia din timpul de familie, iar grădinița se ocupă de transport și de toată logistica la fața locului. Alte opționale utile: expunerea la limbi străine, dar și opționale tehnice.
15. comunicarea cu părinții, când și cum? – mape, evaluări, ședințe, observații la oră.
16. implicarea părinților în grădiniță – la noi la grădi există ore ținute de către părinți de exemplu, dar și evenimente organizate părinte-copil, pe lângă serbările uzuale. Legat de serbări, care este atitudinea generală dacă un copil nu spune poezia?
17. transport – detalii mașini, dotari scaune și centuri, câți copii merg / transport și cât costă, orele la care circulă mașinile.
18. pregătirea minimă a educatoarelor.
19. cunoașterea educatoarei de grupă și chiar asistarea la oră.
20. vârstele copiilor din grupă și „mișcările de trupe” – la noi de exemplu se începe anul școlar cu 2-3 educatoare la grupă, iar la jumătatea anului grupa se scindează în 2 în funcție de nivelul de dezvoltare.
21. toalete/oliță/scutece: aici mi se pare important să știți pe ce sprijin vă bazați la scăparea de scutece, ce dotări există la baie, și cât de accesibile sunt copiilor. Ar trebui să aibă toalete și chiuvete mici. Un alt aspect ar fi cel legat de colace, reductoare, dacă e fiecare cu al lui sau se așează la grămadă și sperăm la bine. Cât de des sunt schimbați copiii de scutec? Unde?
22. igiena la baie – prosoape, periuțe de dinți – la noi la grădiniță de exemplu s-a renunțat la spalatul pe dinți la prânz întrucât nu îi puteau stăpâni de la a face schimb de periuțe….
23. îngrijitoare – pentru mine a fost important să știu că se ocupă altcineva de nevoile copiilor, astfel încât educatoarea să nu plece din sală cu fiecare la pipi.
24. asistentă, medic – există? permanent? cum se face trierea copiilor? care sunt semnele care îi trimit acasă? există posibilitatea de a îi lăsa la grădi chiar cu tratament? Pentru noi acesta a fost punct bonus, întrucât știm că, dacă nu putem sta cu ei o dată acasă și sunt bolnavi (nu la pat), îi putem duce, există o sală specială pentru asta, stau și se joacă cu asistenta.
25.  aerisire – stau copii sub aer condiționat toată ziua? plase de țânțari la geamuri? Cum se deschid geamurile – raportat la riscul de cădere de la etaj?
26. cât de mult ies afară?
27. atitudinea față de murdărie?
28. alte costuri – excursii, serbări?
29. tehnologie folosită în clasă, tablă interactivă, tv, laptop – ce și cât?  Aici vă recomand să verificați și dimensiunea clasei, raportat la tehnologie (cât de aproape stau de un tv mare sau de o tablă interactivă cât peretele?)
30. atmosfera generală din grădiniță? 

Acestea fiind zise, eu vă recomand să vă faceți propria listă de întrebări, raportat la nevoile și dorințele personale, și mergeți cu ea la toate grădinițele pe care le vizați și notați răspunsuri pentru a putea compara ultierior.

Da, nu exista grădiniță perfectă! Nu o mai căuta! 

Prioritizează și gândește-te peste ce nu poți trece și alege în funcție de asta, restul îl mai poți compensa.

Acestea fiind zise, noi suntem la a 3a grădiniță.

Prima a fost aleasă pentru că era Montessori, aproape de noi și rezonabilă ca preț, dar a dat faliment în 6 luni, fiind de fapt o falsă Montessori și într-o zona în care părinții nu apreciau sisteme alternative.

A doua grădiniță a fost „pomul lăudat” unde ne-am dus cu sacul să culegem copii liniștiți, și am cules în realitate copii stresați că au făcut pipi pe ei, copii urlând în mașină, copii care nu dormeau la prânz, conflicte cu conducerea, la care ei nu aveau niciodată soluții, și chiar jigniri, iar după 2 luni nici măcar o informație despre ce au făcut ei acolo… După 2 luni, am tras lozul câștigător unde suntem și acum mulțumiți, unde am întâlnit oameni calzi, imperfecți, dar întotdeauna dornici să găsească soluții.

Cel mai important din punctul meu de vedere este sa meargă cei mici cu drag, să le fie dor, iar atunci când ai o problema să o poți discuta cu cei de acolo. Restul se așează!

Acum uitându-mă înapoi realizez că acolo unde nu am fost mulțumiți, am simțit din prima clipă că nu avem o conexiune, însă nu am avut încredere în instinctul meu.

Ascultați-vă inima! Dacă ea este relaxată acolo, la fel va fi și copilul, căci îl veți lăsa liniștiți că îi este bine!