Miercuri seara am participat la primul eveniment din seria de evenimente organizate de Secom sub denumirea – Maraton de sănătate. Întrucât o lună de zile şi noi am ţinut-o continuu cu muci-tuse-febră, cu spitale intercalate şi copii alternativ acasă bolnavi, am aşteptat cu interes să aflu informaţii noi despre ce pot face eu ca mamă pentru copiii mei. Am câteva lecţii bune de împărtăşit cu voi în urma serii trecute, şi iată-le cu bullet point:

Wow 1 – am aflat că există (cel puţin) 1 om care s-a vindecat de astm bronşic studiind un instrument de suflat. Da, se pare că atât de puternică este legătura între o respiraţie bună şi sănătatea noastră generală. Situaţia concretă aparţine unei doamne profesoare de muzică de la Colegiul George Enescu, care a venit alături de câţiva elevi. După ce aceştia ne-au cântat şi încântat, ea ne-a povestit cum un medic care nu mai avea remedii pentru ea i-a recomandat să meargă să studieze un instrument de suflat. Şi a funcţionat.

Wow 2 – am aflat că există un medic care a sistat recomandarea de antibiotice timp de 2 ani, recomandând numai în situaţii în care un antibiotic era obligatoriu. Interesant a fost că a scăzut rata de consum cu 50%, însă în acelaşi timp această acţiune a aglomerat programările şi timpul de aşteptare al pacienţilor pe holul clinicii. Tot pacienţii au început să ceară antibiotice, pentru a nu mai reveni la control şi pentru a scăpa mai repede de probleme … în acest context, din nefericire experimentul s-a încheiat …

Wow 3 – am aflat că există reţele neuronale în stomac şi că sistemul digestiv este considerat un al doilea creier, iar aceasta este o posibilă explicaţie a faptului că pe copii „îi doare burta” când sunt bolnavi;

Dr Valeria Herdea ne-a oferit pe lângă informaţii tehnice, şi sfaturi practice (unele de bun simţ, dar le scriu totuşi) despre ce putem face noi acum pentru a ne ajuta puii să nu se mai îmbolnăvească, iar dacă o fac, să facă forme uşoare.

• prevenţie prin vizită regulată la medic (la 1 lună pentru copii sub 1 an si la 6 luni pentru copii mai mari). Eu recunosc că nu fac asta, însă m-a pus pe gânduri exemplul pe care ni l-a dat şi anume că o anemie poate fi identificată înainte de a pune probleme, prin observarea valorilor obţinute la analizele periodice, profilactice. Good point!
• aerisire, aerisire, AERISIRE;
• nu aglomera camera copilului cu mobilă sau oameni 🙂
• evită integrarea în colectivitate când copilul este în convalescenţă;
• stimulează imunitatea (vezi cum mai jos);
• 1 suc de fructe zilnic;
• scoate copilul afară mult şi bine şi expune-i pielea la soare pentru a activa Vitamina D – atenţie soarele de vară face mai mult rău decât bine, deci nu la acel soare mă refeream, ci la cel de care mulţi parinţi feresc copiii atunci când le acopera faţa cu batiste sau cu fular.
• evită folosirea în comun a ustensilelor, prosoapelor, pernelor, spray-ului de nas, etc;
• consumaţi peşte – eu una le dau ulei de ficat de cod regulat, întrucât nu prea ne iese povestea cu peştele, şi se ridică şi problema sursei şi a calităţii peştelui;

Cum stimulăm imunitatea copiilor:

• nespecific: alimentaţie, mişcare, gândire pozitivă, dragoste;
• specific: imunizare şi preparate (naturale/semisintetice/sintetice).

Dacă copilul prezintă semne de răceală:

• scazi temperatura în cameră;
• schimbi hainele dacă transpira sau sunt prea groase;

Alte sfaturi practice:

• când deschizi un preparat, scrie pe sticlă data deschiderii;
• scrie pe o lista dozele pentru vârsta copilului şi ţine lista la îndemână;
• verifică de 2 ori denumirea produsului;

Aş mai fi avut câteva întrebări însă nu am apucat să le pun la faţa locului. Cred că acesta este singurul aspect negativ al serii: faptul că a detaliat foarte mult fiecare caz în parte în funcţie de întrebări şi astfel numărul de întrebări au fost limitate.

În paralel, copiii au participat la noul concept Learning HUB „Atelierul de experimente” unde au trecut prin magneţi, busole şi urşi polari până la culori, difracţie şi numărătoare în japoneză.

Acestea fiind zise a fost o seară frumoasă şi a meritat efortul de a participa, deşi ora era târzie când am plecat, iar copiii obosiţi îşi pierduseră deja răbdarea.

Nu ştiu voi ce faceţi acum dar eu una mă duc să deschid fereastra!

Aştept cu interes următorul eveniment.

PS: Am remediat problema cu întrebările şi revin separat cu asta 🙂