Despre stres și oboseală – Maratonul de Sănătate Secom

Aseara a avut loc al doilea eveniment din seria Maraton de Sănătate by Secom. Despre primul eveniment am scris aici – a fost o temă arzătoare la care întrebările nu mai conteneau. Aseară atmosfera a fost mai liniștită.

Să fie faptul că ne aflam fix la un eveniment despre cum să nu ne stresăm? Sau să fie din cauza faptului că stresul este deja o parte integrantă a vieții, încât pare nerealist să îl eliminăm?

Un lucru e clar până acum: îmi place organizarea evenimentelor. Ambele au început cu momente artistice, care susțineau tema, apoi a urmat specialistul, medic, care ne-a furnizat informațiile tehnice. Aseară am primit și un bonus, 2 tehnici de relaxare prin respirație, de la Tania Bordianu

De această dată momentul artistic a fost de pantomimă, alături de Eduard Adam, și cred că a fost foarte potrivit în a ne aduce în prezent, pornind de la sensibilizarea atingerii până la conștientizarea întregului corp.

Revenind, cred că e important să știm cât de grave pot fi efectele stresului şi ale oboselii – poate dacă dăm cu capul de sus ne va interesa și ce putem face legat de asta. Specialistul serii a fost Dr. Ruxandra Constantina, medic specialist medicină de familie, competenţă în naturopatie.

„Oboseala este o stare stare care ne afectează funcţiile creierului, caracterizata prin lipsa energiei şi vitalităţii. Se discută astăzi tot mai mult despre Sindromul de Oboseală Cronică, în contextul în care oboseala devine constantă. Femeile sunt de 4 ori mai afectate decât bărbaţii, iar boala apare în special la persoanele cu vârste între 20 şi 50 de ani.

Stresul psihic reprezintă o stare de tensiune, încordare şi disconfort, determinată de anumiţi stimuli, agenţi exteriori. Reacţia de stres face parte din mecanismele de apărare ale organismului, însă atunci când aceasta persistă sau revine în mod frecvent, încep să apară anumite probleme de sănătate. „

În ambele situaţii sunt afectate sistemul nervos, cardio-vascular, sistemul digestiv, dar şi sistemul reproducător, şi putem vorbi de la gastrită şi ulcere, până la anxietate şi depresie, infertilitate, cancer şi chiar deces. Sună cam nasol, nu?

Ce putem face deci? Întâi să înţelegem că stresul nu este determinat de situaţie, ci de reacţia noastră (gândurile şi emoţiile noastre), legat de situaţia respectivă. Apoi:

  1. îndepărtarea situaţiei;
  2. schimbarea abordării situaţiei respective, privind dintr-o perspectivă nouă;
  3. gândirea pozitivă ca stil de viaţă;
  4. stimularea imunităţii, pentru a diminua efectele;
  5. având grijă alimentaţia noastră;
  6. consumând plante adaptogene (Rhodiola rosea, Ginseng, Ulei de chimen negru, Polen, Lăptişor de matcă, etc) – atenţie! se recomandă consultarea unui medic cu competenţă în naturopatie înainte de a consuma diverse preparate;

Un subiect interesant abordat a fost, din punctul meu de vedere, stresul la copii.

Știu că mulți încă au mentalitatea că „ei sunt mici, nu au responsabilități și atunci de ce ar fi stresați?” Ei bine, poate cea mai importantă temă de gândire a serii a fost faptul că stresul nu este determinat de situație, ci de gândurile și emoțiile noastre, aşa cum spuneam mai sus.

În acest context un copil cu o agendă încărcată, cu teme multe, și cu multă presiune pe performanță și de acasă și de la școală, supus unor comparații constante cu alți colegi sau frați, va fi un copil stresat, un copil care nu va dori să meargă la școală luni dimineață, poate chiar până la a plânge pentru a nu pleca de acasă, este un copil mereu obosit și apatic. [Apropos de oboseală, un copil veșnic obosit ar putea ascunde alte afecțiuni, anemie sau mai mult. De investigat!]

Şi toate astea, fără să aibă grija unei gospodării, a ratelor la bancă şi alte asemenea pe care mulţi adulţi le consideră mai grave decât problemele celor mici. În astfel de situaţii nu putem compara situaţiile în sine ci percepţia celor implicaţi asupra lor.

Recomandările mele, combinate cu cele discutate aseară, cu alegerile pe care le fac eu în educarea copiilor (cred în parenting echilibrat), dar şi cu mintea de instructor în ateliere pentru părinţi şi copii, în aceasta situaţie ar fi:

  1. alegeţi între activităţile opţionale ale copiilor, uneori less is more;
  2. alegeţi în favoarea copiilor, ceea ce le face placere, unde au înclinaţii, şi nu îi chinuiţi acolo unde v-aţi dori voi să exceleze, sau … să excelaţi chiar voi …
  3. nu proiectaţi asupra lor propriile dorinţe;
  4. fiţi de partea lor, în relaţia cu şcoala, cu profesorii, cu temele;
  5. nu îi mai comparaţi cu colegii/fraţii – pe lângă stres, le stricaţi şi relaţia cu ceilalţi, iar ei nu mai ajung să se  valorizeze decât prin raportare la restul lumii;
  6. acceptaţi-le şi sărbătoriţi-le individualitatea şi personalitatea proprie;
  7. petreceţi timp de calitate cu ei (aici aveţi o sugestie de cum puteţi face asta acasă);
  8. implicaţi-i în viaţa de familie, pentru a fi lângă voi seara când spălaţi vasele după servici, în loc să îi abandonaţi la TV / tabletă;
  9. şi mai ales iubiţi-i aşa cum sunt: gălăgioşi, imperfecţi, „impertinenţi”, „obraznici”, sinceri, curaţi, frumoşi, deştepţi, talentaţi, „cuminţi”! 

 

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s