Weekendul trecut am testat 2 zile în care să las copiii 100% liberi în a alege dacă și când mănâncă, dacă și când dorm, dat fiind faptul că aceste 2 momente din rutina zinică sunt cele mai mâncătoare de resurse psihice și cele mai bune la întins nervi.
Rezultatul a fost echilibrat: 50% fericire, 50% dramă.
Ziua 1
Au mâncat micul dejun. Au decis că nu mănâncă și nu dorm la prânz. După ce ne-am așezat noi la masă au venit și au cerut mâncare. Au mâncat. Nu au dormit. Am plecat în oraș, Mara a adormit puțin în mașină. Au mâncat cina. Seara lucrurile au decurs liniștit și normal. Apoi noaptea a fost agitată.
Ziua 2
Au decis la micul dejun că dorm la prânz. Apoi când ne-am așezat la masă unul a venit celălalt a zis că nu, dar s-a răzgandit pe parcurs. Le-am amintit că au spus că dorm. După prânz au urcat la nani. Au stat puțin liniștiți … mă simțeam pe acoperișul lumii, de parcă descoperisem cheia succesului și rețeta unei vieți liniștite alături de copii mici. În fapt era liniștea dinaintea furtunii…
Au început să alerge … apoi trântească uși, apoi sertare, mai tare … tot mai tare … văzând că noi nu reacționăm. Am reacționat până la urmă … au fost țipete și reproșuri, consecințe și scuze … ne-am certat, după ce toți dormiserăm prost și dimineața fusese cu răzgândeli multe și deci cu toții eram on the edge.
Concluzii:
- nu au murit de foame 🙂 asta știam, însă nici nu au stat nemâncați;
- nu au dormit, și asta s-a văzut în ziua 2, deci e un semn că încă au nevoie de acel somnic la prânz.
Este clar un experiment pe care îl voi repeta însă, chiar în acest weekend de altfel când voi fi singură cu ei …
To be continued…
Mămica Autentică 