A fost Social Media for Parents 2016. Iată câteva repere: 

Sunt la a 3a participare. În 2014 am plecat la jumătate întrucât simțeam că am picat într-o lumea de care nu aparțin. În 2015 am sorbit toate cuvintele și am prins avânt să dau drumul blogului, cunoșteam câteva persoane în sală, însă eram tot străină. Anul acesta am simțit că sunt între prieteni, am schimbat informații, cărți de vizită și idei, am cunoscut oameni noi și interesanți, oameni pe care îi știam din online, am fost „trasă de mânecă” de oameni care vroiau să mă cunoască (Mulțumesc!) și am descoperit că mulți mă știau deja. Și, deși au fost aproape 8h intense, nu am apucat să vorbesc cu toată lumea cu care mi-ar fi plăcut, întrucât am fost ocupată mare parte din timp luând notițe de la speakeri.

Iată câteva idei schematice, că e deja plin internetul de #smforparents16, și nu vreau să vă plictisesc, însă vreau să luați cu voi câteva repere:

 

Mihaela Bilic:

• mancam putin din toate;
• portia unui copil sa fie cat palmele lui puse una lângă alta.
• accentul cade pe copil sa fie activ si vesel;
• nu punem copilul la cura, ci punem la baza piramidei alimentare sportul si apa iar viata lor trebuie sa fie plina de lucruri care ii aduc bucurie, alte lucruri in afara de mancare;
• mancarea trebuie sa fie spectacol si distracție, cu toata atentia in farfurie, sa simtim mancarea cu toate simturile
• ai incredere si lasa copilul sa mănânce de foame, nu emotional – de la varsta de 5-6 ani; cere mâncare cand ii e foame, nu pentru ca atunci primeste atentie. .
• mancarea nu e nici recompensa, nici pedeapsa.
• mancati impreuna si explorati mancarea, discutati despre gusturi, texturi, culori, sursa alimentelor etc si asta va va ajuta pe toti sa mancati constient 

Mirela Retegan:

• nu-i mai spune „fii cuminte!”, spune-i „fii fericit!”
• joaca e limbajul iubirii dintre parinti si copii;
• incetati sa faceti lucruri pentru copii (ti.am pregatit baia, e gata masa … ) si incepeti sa faceti lucruri CU ei.

Legat de sireturi tot citesc despre faptul ca este primul hop pentru copii practic, primul lucru mai greu de care se lovesc si care pana la velcro (arici) era necesar si educa motricitatea fina, coordonarea, atentia si mai ales rabdarea de a duce la final o sarcina … oare cate noduri deznoada un copil pana invata sa lege funda? si tin sa va anunt ca am vazut copii de clasa a 3-a si a 4-a care nu stiu sa faca un nod, in schimb se opresc la orice hop, iar daca li se pare ca nu le va iesi nici macar nu incearca … si din orice spun „eu nu pot”. Trist e ca am vazut asta si la adulti … Se pare ca nu suntem singurii care si-au pus problema necesitatii educarii acestei abilitati – mai multe aici.

Legat de ferestrele de oportunitatea Oana ne dadea un exemplu: un copil care traieste primele 6 luni legat la ochi se pare ca dupa 6 luni nu mai poate dezvolta vedere normala. Adica aceste ferestre sunt nu doar puncte de maxima absorbtie a informatiei, ci chiar perioade unice in care daca nu folosesti anumite retele neuronale ele nu prea mai pot fi recuperate. Despre ferestre de oportunitate si etape de dezvoltare si in raportul Unicef.

Si ce este si mai trist este ca Oana ne spunea ca observa copii prescolari si scolari mici, care trec prin programul ei de evaluare, si care sunt subdezvoltati intelectual, pentru ca nu sunt suficient provocati in gradinite, desi provin din familii care aleg cu grija gradinita, educatoare etc

Sorin Cadar:

• homeopatia reprezinta pacalirea organismului, pentru a se vindeca practic singur;
• automedicare este in regula la nivel acut (apis pentru alergii, arnica pentru lovituri, beladona pentru insolatie) la nivel cronic insa trebuie consultat un specialist.
• copilul trebuie sa se imbolnaveasca, grija noastra fiind ca boala sa nu se agraveze;
• pielea, cel mai mare organ uman, are numai 3 boli, restul afectiunilor care se reflecta pe piele sunt afectiuni interne.
• un homeopat trebuie sa fie si medic si sa aplice terapia persoanei.

Gaspar Gyorgy: pe tine cine te-a purtat in suflet?

Prezentarea lui Gaspar a fost … de suflet. Are el un stil aparte de mie una imi rascoleste cele mai adanci rani, in fiecare discurs, si de fiecare data il aplaud cu lacrimi in ochi.

• atasamentul este relatia intre adult copil si de tipul de atasament depind motivatia, emotia si memoria, dar si capacitatea intelectuala si autoreglarea emotionala.
• atasamentul ne asigura supravietuirea, prin apropierea de persoana de incredere, fata de care am dezvoltat acest atasament;
• experientele repetate prin care trec copiii se imprima in memoria implicita (pana la 2 ani) si determina apoi asteptari, modele mentale si tipuri de atasament; practic, inainte de a intelege lumea, un copil deja a inteles relatiile, pe baza modului in care a fost ingrijit, in care i s-a raspuns nevoilor etc.
• adultii pot alege persoana de atasament, copiii nu.
• „situatia straina” – experimentul care a studiat tipurile de atasament. Descriere: familiile sunt observate in perioada 0-1 an, iar dupa 1 an sunt chemate in laborator pentru a fi observata interactiunea, in situatia in care parintele pleaca si copilul ramane singur sau cu o persoana straina. Detalii despre experiment si rezultate gasiti aici. Concluzia importanta este ca atasamentul nu depinde de bagajul genetic, de temperament, ci de conectare si de relatia cu persoana de incredere, iar pentru parinte, nu depinde de experientele pe care le-a avut el in copilarie, ci de sensul pe care il da acestor experiente, de cum le intelege si integreaza. Tu cum integrezi povestea vietii tale? Care e povestea ta? 
• trasaturile esentiale ale iubirii si ale atasamentului: CURIOZITATE, DESCHIDERE si ACCEPTARE… pe tine cine te-a purtat in suflet? 

Mi s-a parut interesant exemplul urmator, legat de atasament: intr-un grup de oameni, te apropii de ei sau stai retras? Raspunsul depinde de modul in care ai relationat cu persoana de incredere.

De ce mi s-a parut interesant? Pentru ca eu dintotdeauna am spus ca eu nu stiu sa fac networking, ca sunt timida, mi-e rusine si ma blochez, sa nu spun vreo prostie si stau prea des mai retrasa (desi va spun ca fac eforturi constant si constient). Acum imi dau seama ca alta ar putea fi cauza…

Da, clar mai am de integrat experientele prin care am trecut in copilarie, insa nu a venit inca timpul sa pot vorbi despre ele, asa cum am vorbit despre durerea convulsiilor, de exemplu, de care m-am eliberat partial atunci cand am apasat publish.

Tily Nicolae:

• nu spune online, ceea ce nu ai spune fata in fata;
• stop bullying!
• faceti proiecte impreuna!
• Stay humble, WORK HARD, be kind.

Legat de bullying recunosc ca si eu sunt socata de cat de multa agresivitate este in grupurile de mame …

Pe Tily am cunoscut-o personal acum, insa o stiam dinainte de prin online. Ce nu stiam este ce debit verbal poate avea, ca m-a depasit si pe mine si pe Dan si a batut recordurile pe care le aveam noi, cat de deschisa si modesta, directa si ferma poate fi. Jos palaria, Tily, mi-a parut bine de cunostinta.

Ziua a fost despre a fi autentic, despre bun simt, despre respect, despre valori, atat in partea de parenting, cat si in partea de branding, in care au vorbit bloggerii, mesajul fiind sa fii autentic, sa scrii sincer despre ce iti place, nu pentru bani, nu pentru audienta, ci din pasiune si dorinta de a fi util.

„Fa bani ca sa scrii, nu scrie ca sa faci bani.” Printesa Urbana.

Vă invit mai departe să citiți chiar și mai multe detalii despre etică la Cristian China Birta , despre parenting la Ioana Marinescu, despre educație la Iuliana Roca, despre toate la Raluca Loteanu și bineînțeles pe Facebook folosind hashtag #smforparents16 . Sigur zilele viitoare vor mai aparea articole 🙂

Despre blogging a scris Ioana – Printesa Urbana foarte frumos anul trecut, deci nu reiau – aveti aici detalii de start – numai cifrele ei nu mai sunt corecte, intrucat au crescut considerabil – felicitari!

Dacă ați ratat evenimentul, și aveți 6h de investit, îl puteți viziona integral aici.

Felicitări Evensys pentru organizare și mulțumesc pentru ocazia de a participa!