Vară … Vamă … soare … mergeam împrăștiați pe stradă, cu marea în ochi și soarele pe piele, cu liniște în suflet și zâmbete pe față. Căutam un loc cu ceva bun de mâncat. Copii agitați, lume multă, cozi pe la clătite, pe la plăcinte … însă deodată timpul pentru mine a stat în loc. Dintr-un local a început să cânte melodia aceasta:

Mi-a dansat sufletul în stradă și totul a dispărut din jurul meu.

Am căutat melodia care mi-a marcat vara și am reascultat-o acasă, abia atunci mi-am dat seama ce s-a întâmplat în ziua aceea din Vamă, când mi-a fost servită o nouă lecție despre vulnerabilitate.  

Am fost mereu stâncă în fața furtunilor, stâlp al casei, văzută prea des rece și distantă, inabordabilă (și azi sunt oameni care mă văd la fel), nu am avut loc, nu am avut timp să fiu altfel decât responsabilă, puternică, independentă, fii „bărbată”, Zoe!

2014, an de referință pentru cine sunt azi, mi-a servit lecții despre prezența, iubire necondiționată, vulnerabilitate, tot ceea ce nu prea fusesem eu în viața mea, căci lecțiile astea vin când ești pregătit să le primești, nu?

Melodia aceasta a fost deci un fel de contradicție în termeni pentru mine, leoaică mândră, puternică, neîngenunchiată, al cărei suflet dansează pe „down on my knees” … Wtf is wrong?!

M-am scuturat și am analizat deci, de ce melodia asta s-a așezat lângă inima mea? 

Concluzia a fost că, deși anul acesta mi-a servit multă neîncredere și multă dezamăgire, multă neputință, am primit și mesaje de acceptare și renunțare la control, iar eu îmi doresc să fac asta, să simt din nou, să simt iubire, pasiune și să îmi permit să fiu chiar atât de vulnerabilă în fața lui (rămâne doar să îl (re)cunosc pe acest el), să trăiesc fără jumătăți de măsură.

Îmi doresc să simt entuziasm și dorință și frică și să mi se răcească palmele, în timp ce picioarele se pregătesc de fugă, iar eu să înaintez totuși cu inima deschisă, cu încredere din nou. 

Mie mi-a daruit anul acesta Vama 2 melodii de suflet. Prima oară când a stat timpul în loc a fost atunci când după o yoga friguroasă la răsărit, pe plajă, m-a învaluit această melodie.  Abia acum scriind acest articol realizez că mesajul este același.

Noroc cu prietenii care au imortalizat momentul, fără ca eu să știu, căci acum am și o ancoră vizuală.

2018 a fost despre depășirea limitelor, despre învingerea fricilor, mulțumesc 2018 pentru că m-ai eliberat. Acestea fiind zise, pentru 2019 nu pot decât să îmi doresc și să vă doresc să trăiți noul an din plin și să simțiți cum vă dansează sufletul, măcar o dată.