Cu siguranță nu vom avea copii responsabili dacă facem noi totul pentru ei. Nici dacă le repetăm că sunt mici și nu pot, sau că vor avea timp să facă atunci când vor fi mari.

Am scris de curând un articol care a avut succes, legat de cum să facem educație financiară cu cei mici, în familie. Mă bucur să văd că nu sunt singura care vrea să iasă din tiparele de pe vremea noastră de gen „las’ că ai o viață să muncești/speli vase/faci curat”, „ești prea mic”, „nu poți să faci …” și nu sunt singura care a înțeles că responsabilitatea se învață de mic. Nu poți ține copilul în puf și apoi brusc să devină adolescent responsabil cu propriile lucruri, propria cameră în care părinții nu au voie etc.

E important să le oferim copiilor oportunități de a se implica în viața de familie activ, iar viața de familie înseamnă, pe lângă joacă, îngrijirea casei, pus/strâns masa, spălat vase, rufe murdare, gunoi etc. Să nu ajungem precum doamna din imaginea de mai sus :)))

Eu am început să le dau copiilor responsabilități încă de mici. Dacă la început era doar să arunce câte ceva la gunoi, să pună niste rufe în mașină, deja de mai bine de 1 an (copiii au acum 4, respectiv 6 ani) amândoi își spală vasele cu succes în proporție de 95%. Ca nivel de dificultate este cea mai dificilă sarcină pe care o au.

M-am gândit așadar să vă dau și vouă câteva idei despre cum îi puteți implica pe cei mici, și foarte mici. Pentru mai mari, este mai ușor întrucât ei pot mai multe 🙂 

• 1+ prima sarcină: strângerea jucăriilor. Am început de îndată ce au mers și au putut duce obiecte dintr-o parte în alta. Deci de pe la 1 an. Sigur, cu ajutor, și cu mult strâns-desfăcut-strâns-desfăcut, la început, întrucât o jucărie pusă în cutie, devine o jucărie nouă care nu a fost scoasă la joacă, iar ciclul se repetă. Pare muncă de sisif și ar fi muuuult mai ușor să le pun eu la loc, închid cutia și gata. Însă aș fi ratat lecția de a pune lucrurile la locul lor și de a fi responsabili pentru jucăriile lor.
• 2-3 ani:
  • propriul corp: își pune câteva obiecte de îmbrăcăminte cu puțin ajutor, se spală pe dinți (pun eu pasta pe periuță și verific dinții), se spală cu buretul pregătit (cu ajutor), folosește toaleta (cu ajutor)
  • propriile obiecte: strânge jucăriile, așează cărți pe raft, are spațiul propriu pentru lenjerie intimă, ciorapi, șosete, pijamale unde le pune pe cele curate și de unde ia zilnic ce are nevoie (cu supraveghere)
  • ajutor în casă: duce rufele murdare în coș/mașina de spălat, aduce scutece și creme, ajută la așezat masa (începem cu ce nu se sparge întâi), începe să spele vasele sale (întâi cu cele ușoare-o cană de ceai, o farfurie în care au stat numai fructe/legume), udă plante (cu ajutor), șterge praful (cu ajutor), strânge/șterge ce varsă (cu ajutor), amestecă cu telul (ouă, clătite, cu ajutor), spală legume și fructe (cu ajutor).
  • în curte: ajută la cules legume/fructe, ajută la curațat crengi și frunze, ajută la plantat.
  • financiar: pune bani primiți în pușculiță.

• 4-5 ani:
  • propriul corp: se îmbracă 90% singur, se spală pe dinți (pun eu pasta pe periuță și verific dinții), se spală cu buretul pregătit (cu ajutor în zone mai greu accesibile), se udă pe cap, folosește toaleta (cu supraveghere)
  • propriile obiecte: strânge jucăriile, așează cărți pe raft, strânge cutiile cu jocuri și puzzle și le așează, are spațiul propriu pentru lenjerie intimă, ciorapi, șosete, pijamale unde le pune pe cele curate și de unde ia zilnic ce are nevoie (**), curăță locul de colorat/decupat, își pune haina și încălțămintea la loc, își curăță încălțămintea (de Moș Nicolae măcar :)))
  • ajutor în casă: poate pune masa singur (cu indicații despre ce trebuie să ducă, dar nu sparge vasele), spală vasele proprii (uneori chiar și pe ale altora), strânge masa, șterge masa, strânge frimituri de sub masă cu măturica și le aruncă la gunoi (de pe gresie și parchet), udă plante (cu supraveghere), șterge praful în zone indicate, strânge/șterge ce varsă, pune ustensile la loc, pune cumpărăturile la locul lor (cu ajutor), pune hainele la locul lor (cu supraveghere), amestecă cu telul (ouă, clătite, cu supraveghere), spală legume și fructe, întinde rufe la uscat (cu ajutor), strânge rufele uscate.
  • în curte: ajută la cules legume/fructe, ajută la curațat crengi și frunze, ajută la plantat și udat grădina.
  • financiar: înțelege cum se câștigă bani și începe să câștige (dacă îi oferiți oportunitatea), strânge bani pentru ceva mai mare.

•  6-7 ani:
  • propriul corp: se îmbracă singur, se spală pe dinți, se spală pe corp și cap, independent la toaletă,
  • propriile obiecte: strânge jucăriile, așează cărți pe raft, strânge cutiile cu jocuri și puzzle și le așează,  își face patul, își strânge hainele, își face rucsacul (cu supraveghere),  are spațiul propriu pentru lenjerie intimă, ciorapi, șosete, pijamale unde le pune pe cele curate și de unde ia zilnic ce are nevoie (**), curăță locul de colorat/decupat, își pune hainele și încălțămintea la loc, își curăță încălțămintea (de Moș Nicolae măcar :)))
  • ajutor în casă: udă plante, hrănește animale (*), șterge praful în zone indicate, strânge/șterge ce varsă, pune ustensile la loc, înlocuiește hârtia igienică, pune cumpărăturile la locul lor (cu supraveghere),  strânge cu măturica și aruncă la gunoi (de pe gresie și parchet), pune hainele la locul lor, pune apă din sticlă, aruncă gunoi la tomberon, amestecă cu telul (ouă, clătite), spală legume și fructe, întinde rufe la uscat, strânge rufele uscate.
  • în curte: ajută la cules legume/fructe, ajută la curațat crengi și frunze, ajută la plantat și udat grădina, ajută la dat zăpada.
  • financiar:  înțelege cum se câștigă banii și  caută oportunități să o facă (dacă îi oferiți oportunitatea), strânge bani pentru ceva mai mare.

Am preferat să reiau sarcinile, în loc să adaug pe fiecare vârstă întrucât am punctat și nivelul de independență la care ne putem aștepta pentru a fi îndeplinită sarcina.

*încă are nevoie de reamintire, pentru că uneori și noi am uitat să îi amintim la început … până intră în ritm mai are nevoie de reamintire, iar dacă adultul nu este consecvent, sau face multe excepții, mai greu să se lipească.

**avem în organizare mai multă libertate și pe restul hainelor, doar că la noi încă sunt amestecate cu mai mici, tot face permutări la haine între copii, plus mai scot ce e pătat, doar că uneori mai ratez (fac verificare dublă înainte să le dau hainele de plecare), însă din aceste motive nu le-am dat liber la toate hainele.

Cine a participat la evenimentul din imaginile de mai jos și a ajuns devreme i-a putut observa pe cei 2 pitici de mai sus cum au împărțit pliante pe scaune. 🙂

Ce voi implementa curând în plus, întrucât îi cred capabili dar nu am testat: 

• independență la haine,
• să facă de mâncare (sanviș, salată, cereale), ceea ce implică să curățe, să taie în bucăți.
• folosirea aței dentare (la recomandarea medicului),
• memorare adresa, telefon,

Ce nu fac niciodată? Nu îi plătesc pentru sarcinile care țin de casă și de propriul corp.

Deși m-a întrebat Vlad, atunci când l-am plătit prima oară pentru ajutorul oferit la cursuri, de ce nu este plătit și când spală vase, i-am explicat diferența între a face o activitate plătită, în beneficiul altora, și una care este pentru beneficiul familiei. Sarcinile în casă ne aparțin tuturor, nimeni nu este plătit pentru ele.

De ce să faceți asta pentru ei? Care sunt beneficiile? 

• le sporiți încrederea în ei, prin faptul că îi investiți cu încredere,
• le educați simțul răspunderii,
• îi ajutați să se simtă utili,
• devin parte implicată a familiei care contribuie, nu doar pentru care se fac lucruri,
• copiii învață din ce experimentează, nu din ce le spuneți,
• devin empatici și mai sensibili la nevoile celor din jur,
• studiile arată că acei copii care încep să aibă sarcini în casă de la 3-4 ani au o probabilitate mai mare să dezvolte relații bune cu familia și prietenii, să aibă rezultate academice bune și succes în carieră de timpuriu, comparativ cu cei care au primit sarcini în adolescență sau care nu au avut deloc.

NU UITAȚI! 

• Învățarea unei sarcini va lua timp.
• La început va trebui să ajutați, apoi să supravegheați, până când copilul va ajunge să realizeze sarcina integral independent.
• Abilitățile copilului sporesc cu vârsta, deci dimensionați sarcinile prin raportare la vârsta și dezvoltarea copilului.
• Nu discriminați, acordând sarcini în funcție de gen. Toți copiii trebuie să poată face de toate.
• Nu asociați sarcinile casei cu recompense financiare.
• Încurajați, mulțumiți, evaluați corect.
• Oferiți copilului modelul personal!

Copiii voștri au responsabilități în casă?

Dacă da, m-aș bucura să îmi spuneți ce fac, pe vârste pentru a putea completa lista cu exemple concrete, reale, testate, nu din cărți – nu de alta, dar eu la primul copil am trăit frustrarea faptului că citisem că va vorbi la 1 an și mă visam deja comunicând verbal cu el, iar în realitate clickul s-a făcut dupa 2 ani …

Să creștem deci copii responsabili!

PS: țineți aproape că urmează partea a 2a cu idei de activități pentru care îi puteți plăti 🙂