LATER EDIT: Mă bucur să văd oameni tot mai interesați de puterea vindecătoare a poveștilor, și chiar oameni care o aplică cu succes. Felicitări dragi părinți! Câștigătorii concursului sunt Mihaelapifou și Catinca Vlad.
Mihaela sperăm să îți găsești povestea căci și eu caut soluția pentru a putea spune, nu doar citi povești. Ceea ce m-a ajutat să fiu mai deschisă către acest tip de interacțiune, a fost să mă joc cu ei mai mult, intrând mai mult în lumea lor chiar atunci când nu îmi plăcea ceea ce făceau. Ți-am trimis email și aștept adresa, iar partenerii mei de la Editura Diana îți vor trimite pachetul cu cele 3 povești terapeutice.
Catinca și eu am fost copilul căruia nu i s-a citit niciodată, până când soțul meu a început să mă adoarmă spunându-mi povești. Doamne, cum sunt poveștile, câtă liniște, cât frumos în acel moment. Ma bucur că și tu ai realizat puterea poveștilor și citești fetiței tale. Ți-am trimis email și aștept adresa, iar partenerii mei de la Editura Diana îți vor trimite pachetul cu o poveste terapeutică și un puzzle cu tema cărții.
Despre importanța poveștilor se tot povestește în ultima vreme, conferințe, ateliere, articole, cărți, de la parenting la marketing, totul e poveste.
Ceea ce mi se pare important de reținut este faptul că poveștile ne ajută să integrăm informația, indiferent de natura ei, și că, dacă noi nu construim o poveste, creierul nostru o face pentru noi completând practic bucațile de informație, astfel încât să confere sens și semnificație.
Un alt aspect îndelung discutat este legat de cât de important este să citim povești copiilor.
Ei bine, acum folosim poveștile și pentru a vindeca răni. Nu toți suntem însă povestitori buni, sau nu toți avem inspirația necesară. Așadar avem acum la dispoziție povești scrise de specialiști, povești care ne oferă pretextul, contextul și instrumentele necesare pentru a discuta cu cei mici comportamente precum agresivitatea, lipsa încrederii în sine, lipsa de motivație, evitarea asumării responsabilității pentru propriile acțiuni, ajutându-i să gestioneze emoții puternice pentru furia și frica și să descopere empatia și compasiunea.
La Gaudeamus pe 19 noiembrie ora 11:00 prietena mea Adriana Mitu, om drag și cald, lansează patru pachete terapeutice, care conțin patru povești atractive în jurul cărora brodați un mic atelier pentru dezvoltarea emoțională a copilului și pentru a gestiona o anumită situație din viața voastră, și anume:
• Povestea Veveriței Căstănica – Teama de separare / întoarcerea părintelui la locul de muncă;
• Povestea Oiței Gogoșica – Creșterea încrederii în sine / transformarea defectelor în calități;
• Povestea dragonului furios – Agresivitatea din ambele perspective: agresor și agresat;
• Spiridușii Băț și Șugubăț în misiune secretă – Dezvoltarea empatiei și a compasiunii pentru ceea ce simt ceilalți.
Noi am citit aseara povestea dragonului furios, căci avem momente în care vărsăm flăcări pe nări 🙂 În plus copiii au construit și un puzzle din cutie – este cu 35 de piese, iar ei 2 de 4 și 6 ani l-au făcut destul de rapid.
Iată cum arată cărticelele:
Valoarea pe care o percep eu în aceste cărți constă în tot ce este pe lângă poveste: detalii despre emoție, întrebări de înțelegere și de aprofundare, dar și recomandări pentru gestionarea emoției.
Noi am citit povestea la somn, însă îmi dau seama că nu acela este momentul potrivit, întrucât la somn citim pentru a ne relaxa, a ne conecta, și nu pentru a aprofunda gestionarea unor emoții. Vom repeta însă experiența în weekend.
Cum puteți intra în posesia cărților?
- mergeți la Gaudeamus;
- comandați online;
- participați la concursul de mai jos.
CONCURS!
Alături de Adriana și Editura Diana am pregătit două premii pentru voi:
- un pachet terapeutic poveste + puzzle
- un set de 3 povesti terapeutice.
Ce trebuie să faceți:
- like la pagina Mămică Autentică
- comentariu cu răspuns la întrebarea: „cum vă influențează poveștile viața?”
Concursul se va încheia pe 30 noiembrie, ora 23:59. Voi alege câștigătorii pe criteriul „cel mai argumentat răspuns” și voi publica pe 1 decembrie numele câștigătorilor printr-o actualizare la acest articol, dar și pe pagina de Facebook a blogului.
Premiile vor fi trimise exclusiv pe teritoriul Romaniei. Premiile vor fi expediate de Editura Diana
Succes și vă aștept cu drag!
Mămica Autentică 
Povestile de seara ( si nu numai) sunt un fel de pansament pentru tot: o zi proasta pe care o faci sa se termine visand, o zi buna pe care o vrei si mai buna, o tristete mare, o bucurie mare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa ne pierdem deci uneori in lumea povestilor! ❤ Multumesc
ApreciazăApreciază
Fiecare zi are povestile ei. Suntem atat de inconjurati de povesti incat de multe ori nu realizam ca avem atata nevoie de ele. Cand cineva cunoscut nu ne saluta desi suntem siguri ca ne-a privit in ochi, cate povesti ne spunem? Si ce povesti?
Povestile din mica copilarie ne seteaza coordonatele pentru cele ce vor urma. Filmele pe care le vom cauta, cartile pe care le vom citi, oamenii cu care ne vom imprieteni, fiecare cu povestea lui. Viata noastra e un manunchi de povesti care ne ajuta sa dam sens intamplarilor de zi cu zi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos! Da, asa cred si eu!
ApreciazăApreciază
Povestile imi aduc de cand ma stiu un soi de bucurie fara pereche…am avut in viata mea povesti care m-au incurajat, altele care m-au inspirat, altele care m-au cutremurat…Mi-am dat seama ca, in cele mai dificile momente din existenta mea, cand am luat cate o decizie „schimbatoare de directie”, m-am bazat sau am avut in minte intotdeauna si o poveste. Prin poveste imi procesez mai bine sentimente puternice, imi raspund la intrebari dificile sau ajung sa accept situatii grele, dureroase. Totusi, foarte curios, cu toate ca sunt atat de doritoare de povesti, nu reusesc sa le spun coliilor mei decat unele banale, fara sare si piper…sper sa gasesc o poveste care sa ma ajute sa inteleg de ce mi se intampla acest lucru 🙂 .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ei dorm…ca deh ..e ora 2 am :)) eu mananc un patratel de ciocolata si iti citesc blogul :)))
ei dorm linistiti in pat, langa noptiera plina de cartile lor, de bucuriile noastre de seara de seara. De fapt, as spune de fericirea si recunoastinta noastra de seara de seara..ca au venit de pe steluta, ca ne au ales pe noi, ca suntem sanatosi si impreuna, ca ne incheiem ziua cu citit si cu recunostinta, in bogatia asta…eu nu am avut parte de o asa bogatie, ca si copil. imi doresc ca ei sa creasca cu ea si in ea
o stiti pe minli cea curajoasa si calatoare pe dragon? dar pe doamne musca cea care nu face zacusca? sau poate pe norii prietenie sau furie..cu ei calatori, invatam, povestim si radem seara de seara..si ne facem mai bogati, mai plini de recunostinta 🙂
si deh..cum ar fi sa castigam tocmai noi :)) si sa facem fericirea si mai mare
cu drag,
noi
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pana de curand era datoria mea sau a lui tati sa citim sau si mai bine sa povestim acele povesti care se creaza pe moment si care sunt cu totul altele la urmatoarea povestire, pentru ca astea sunt de regula cele mai frumoase povesti. Acum insa de cand am inceput sa descoperim tainele literelor, fetita mea este cea care ne aduna seara de seara langa patutul ei pentru a ne citi povesti. Si ce sa vezi, a capatat si ea darul de a creea povesti de moment din propria imaginatie. Intr-o seara povestea Cenusaresei o are pe ea in rol principal iar in alta seara fratiorul ei este Fat Frumos. Povesti avem in fiecare zi pentru ca e copilaria lor, iar copilaria lor este povestea noastra.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca cel mai important, povestile ne ajuta sa ne conectam unul la celalalt. Empatizam cand auzim povestea cuiva. Traim si noi alaturi de ei, ii ajutam sa depaseasca dificultatile. Ne ajuta si pe noi sa relativizam problemele noastre, ne aduc cu picioarele pe pamant, ‘e firesc sa simt ce simt, si altii au sentimente pe care le am si eu’. Copiilor le punem in scena tot felul de povesti/situatii cu maimutoi pentru a retrai scena si a le dezvalui multiple finaluri, amintindu-le ca alegerea e a lor, iar sentimentele lor sunt validate de maimutoii care simt si reactioneaza ca ei. Numai ca acum copiii rad, nu mai sunt tristi, nervosi, isi dau seama ca sentimentele alea puternice sunt normale, dar nu sunt definitive, sunt trecatoare si dincolo de sentimente, conteaza cum reactionam la ele. Povestile ne umanizeaza, ne scot din automatisme, ne dau sansa la o viata mai buna.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am fost un copil căruia sa i se fi citit povesti la culcare, prin urmare relația mea cu poveștile a fost una „formala”, dictată mai mult de școală. Acum însă, alături de copilul meu, descopăr intimitatea personajelor de poveste, le descopăr broderiile pompoase, peticele nepotrivite de pe haine, defectele de vorbire, alunițele de pe obraz, fricile și raguselile din glas. Descopăr latura lor pământească inainte de cea fantastică pentru că fiecare poveste alături de fiica mea e musai vorbită (nu citită) și fiecare personaj trebuie interpretat natural, ca și când ar fi un prieten de la masa noastră. Fiica mea e la vârsta la care nu simte bariera dintre poveste si realitate, așa că viața noastră de zi cu zi e plină de personaje din cărți, ne raportăm la ele, învățăm din greselile lor sau repetăm traznaile lor, le fredonam cantecele, ne alintăm ca ele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am fost un copil căruia sa i se fi citit povesti la culcare, prin urmare relația mea cu poveștile a fost una „formala”, dictată mai mult de școală. Acum însă, alături de copilul meu, descopăr intimitatea personajelor de poveste, le descopăr broderiile pompoase, peticele nepotrivite de pe haine, defectele de vorbire, alunițele de pe obraz, fricile și raguselile din glas. Descopăr latura lor pământească inainte de cea fantastică pentru că fiecare poveste alături de fiica mea e musai vorbită (nu citită) și fiecare personaj trebuie interpretat natural, ca și când ar fi un prieten de la masa noastră. Fiica mea e la vârsta la care nu simte bariera dintre poveste si realitate, așa că viața noastră de zi cu zi e plină de personaje din cărți, ne raportăm la ele, învățăm din greselile lor sau repetăm traznaile lor, le fredonam cantecele, ne alintăm ca ele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am fost un copil căruia sa i se fi citit povesti la culcare, prin urmare relația mea cu poveștile a fost una „formala”, dictată mai mult de școală. Acum însă, alături de copilul meu, descopăr intimitatea personajelor de poveste, le descopăr broderiile pompoase, peticele nepotrivite de pe haine, defectele de vorbire, alunițele de pe obraz, fricile și raguselile din glas. Descopăr latura lor pământească inainte de cea fantastică pentru că fiecare poveste alături de fiica mea e musai vorbită (nu citită) și fiecare personaj trebuie interpretat natural, ca și când ar fi un prieten de la masa noastră. Fiica mea e la vârsta la care nu simte bariera dintre poveste si realitate, așa că viața noastră de zi cu zi e plină de personaje din cărți, ne raportăm la ele, învățăm din greselile lor sau repetăm traznaile lor, le fredonam cantecele, ne alintăm ca ele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am fost un copil căruia sa i se fi citit povesti la culcare, prin urmare relația mea cu poveștile a fost una „formala”, dictată mai mult de școală. Acum însă, alături de copilul meu, descopăr intimitatea personajelor de poveste, le descopăr broderiile pompoase, peticele nepotrivite de pe haine, defectele de vorbire, alunițele de pe obraz, fricile și raguselile din glas. Descopăr latura lor pământească inainte de cea fantastică pentru că fiecare poveste alături de fiica mea e musai vorbită (nu citită) și fiecare personaj trebuie interpretat natural, ca și când ar fi un prieten de la masa noastră. Fiica mea e la vârsta la care nu simte bariera dintre poveste si realitate, așa că viața noastră de zi cu zi e plină de personaje din cărți, ne raportăm la ele, învățăm din greselile lor sau repetăm traznaile lor, le fredonam cantecele, ne alintăm ca ele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
[…] pentru a vă oferi și vouă nu doar idei de joacă, ci și decodarea lor prin ochii terapeutului Adriana Mitu. Subliniez asta pentru că mi se pare important să înțelegem cum funcționează mecanismele […]
ApreciazăApreciază