Lucia Radu

Cum ne pregătim de somn şi CONCURS pentru o invitaţie Zurli!

Somnul pentru noi nu a fost niciodată o problemă majoră, raportat la cum aud despre alţi copii, că nici la 2 ani nu dorm noapte întreagă.

Iată ce am făcut noi încă de la naşterea copiilor pentru a asigura toate premisele unui somn liniştit:

  • întuneric în cameră, chiar şi la schimbatul scutecului;
  • linişte în casă la modul uşor obsesiv (Vlad mereu a avut somnul uşor şi s-a trezit la orice scârţâit de parchet);
  • temperatură bună în cameră, în conformitate cu anotimpul şi hainele purtate de copil;
  • fără alţi perturbatori, copiii dorm în camera lor, prin care nu se mai fâţâie nimeni după ce i-am pus la somn;
  • dar probabil că cel mai important factor a fost şi este ritualul de culcare.

Ritualul nostru de culcare a evoluat pe măsură ce copiii au crescut: la început consta în baie+alăptare+somn, apoi a cuprins încercări de a citi poveşti, care erau frânturi pentru ca nu avea răbdare să stea :), apoi când Vlad avea cam 2 ani jumătate a început să aibă răbdare şi să se bucure de acest moment de conectare, care este cititul poveştilor seara, la lumină slabă, în dormitorul cald. Despre citit am mai scris aici, si subliniez din nou că îl consider un mod foarte bun de conectare.  Revenind, în acest punct ritualul a devenit baie+pijamale+citit+somn şi cam aşa a rămas până azi. Bineînteles că Mara încă nu are aceeaşi rabdare, deci cu ea mă mai joc, mă mai legăn în balansoar etc până termină tati povestea.

În acest context, copiii apoi se culcă liniştiţi singuri, adică nu stăm cu ei până adorm, ci numai cât îi băgăm în pat şi îi mai mângâiem un pic sau un pic mai mult (la cererea publicului).

Acum vă invit să îmi povestiţi şi voi care este ritualul vostru de culcare şi puteţi câştiga o invitaţie dublă la spectacolul Vreau un pupic de noapte bună! de pe 18 octombrie. Ioana Marinescu, responsabilă cu PR-ul evenimentului, va alege câştigătorul invitaţiei, care a avut cel mai complet, argumentat, interesant şi, poate, amuzant răspuns.

Câştigatorul va fi desemnat joi, 15 octombrie, după ora 17.

Cu cine ne vedem la Palatul National al Copiilor, pe 18 la ora 11?

12 comentarii

  1. Irinuca, fetita mea de 4 ani si 10 luni, a dormit doar 2-3 zile in patutul ei, apoi am luat-o la noi in pat. Dormea mai linistita si pentru mine era mai usor sa o alaptez in timpul noptii. Povestea de seara a intervenit de pe la 6 luni. Ritualul e cam asa: Face baie, ne dragalim vreo 15 min, apoi se aseaza in patul ei (doarme in aceeasi camera cu noi, dar in patul ei) si incepem sa citim. Uneori doar asculta, alta data intreba ce nu stie sau povesteste chiar ea. Mai nou, dupa ce ii citim ne spune ea cate-o poveste inventata de ea insasi :), poveste care incepe asa „tiribam, tiribum..sa inceapa povestea acum!” Este fascinant ce lucruri poate inventa, ce nume deosebite si nemaiauzite au personajele ei. Am inceput sa o inregistrez pentru ca sigur se va bucura sa se asculte peste ani.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  2. Dupa ce ne bagam in pat, incepem sa povestim ce am facut fiecare peste zi, ce ne-a facut fericiti, ce ne-a suparat, ce planuri avem pentru a doua zi, sau ce vrem a facem in weekend. Dupa care, citim o poveste, sau doua sau trei, ne „iubim” un pic „de la cer si inapoi”, spunem poezia Ingerasului si dupa il ia mami in brate si adormim imbratisati si fericiti :).

    Acum cateva seri am avut acesta discutie:

    Stii ce m-a facut pe mine fericit azi?
    Ce?
    Azi domana N vorbea la telefon cu cineva si am vrut sa stiu cu cine. Era doamna L, iar doamna N, m-a lasat sa vorbesc un pic cu doamna L.
    Ei, i-auzi! Si ce ati vorbit?
    Mi-a spus doamana L ca nu mai este la spital, e acasa, si ca vine la gradi daca sunt cuminte…Si sa stii ca doar eu am vorbit cu doamna L, ca doar eu am vazut ca doamna N vorbeste la telefon. Asta m-a facut foarte fericit azi!

    ps: Doamna L este bolnava si de la inceputul semestrului n-a venit la gradi. Desi e doamna mai severa, copii ii simt lipsa si abia asteapta sa revina la clasa.

    Apreciază

    Răspunde

    • foarte dragut. si eu vreau sa introduc in rutina momentul de recapitulare al zilei, acum discutam inainte, prin casa, pe la masa … dar nu in fiecare zi. mi se pare insa important sa analizam ce s-a intamplat si sa ajutam copiii sa integreze experientele asa. multumesc. Lucia

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      • Intrebarile cu Ce te-a facut fericit? si Ce te-a suparat? le-am introdus in joaca, intr-o seara. A doua seara a dormit cu tata (eu avem ceva de terminat prin casa) si ei au alt ritual: avioane, zombi, fantome, curse de masini etc,iar in urmatoarea seara m-a luat direct Stii ce m-a facut pe mine fericit azi?. Nu credeam sa aiba un impact asa mare.

        Apreciat de 1 persoană

  4. Pff !!Am ratat concursul, dar totusi va povestesc si ritualul nostru de noapte buna, caci noua tare mult ne place! Suntem despartiti mai mult de-o jumatate de zi, iar seara la culcare ne regasim, ne reconectam, ne imbratisam cu mai mult drag si dragoste si ascultam povestea de noapte buna. Eu ma asez in pat, stingem lumina mare, aprindem veioza. Luca intre timp a gasit si cartea, se ghemuieste langa mine, iar eu incep sa citesc. Este momentul nostru magic! Terminam povestea si incepem declaratiile de dragoste, ma iubeste pana la cer si la luna, ma iubeste cat tot pamantul !!! Apoi avem noi un joc, care pupic de noapte buna e cel mai tare si mai dulce :)) BIneinteles ca eu sunt cea care se da batuta, iar Luca da cei mai dulci pupici din lume!! Stingem veioza si mami il ia in brate, pana ajunge Mos Ene pe la gene !!! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

Lasă un răspuns